Pe data de 15 august a.c., Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Irineu a poposit la Mănăstirea Sânmărtinul de Câmpie, protopopiatul Târgu Mureș. Cu prilejul hramului, Ierarhul nostru a săvârșit Sfânta Liturghie și a rostit cuvântul de învățătură.
Joi, 15 august 2024, în ziua Praznicului Adormirii Maicii Domnului, Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei, a fost prezent la Mănăstirea Sânmărtinul de Câmpie, protopopiatul Târgu Mureș. Cu prilejul hramului acestui așezământ monahal, Arhipăstorul nostru, înconjurat de un numeros sobor de clerici, a oficiat Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur în pridvorul deschis al bisericii Mănăstirii. La finalul slujbei, Întâistătătorul Eparhiei noastre a rostit cuvântul de învățătură, în prezența a numeroși credincioși pelerini din împrejurimi. Stareț al Mănăstirii de la Sânmărtinul de Câmpie este părintele protosinghel Teodul Libeg.
Adresându-se celor prezenți, Chiriarhul nostru a spus: „Maica Domnului este pentru toți ocrotitoare, ajutătoare și apărătoare. Să ne gândim la fericirea ei în slava cerească, unde nu-i uită pe niciunul dintre fiii ei pământești. Să ne gândim la regalitatea ei maternă, o regalitate spirituală, pe care și-o exercită pentru fiecare om de pe pământ. Aceasta este eficae numai în măsura în care este acceptată în mod vital. De aceea, îi zicem în Acatist: «Bucură-te, că pe măsura credinței împarți tămăduiri». Ea este harul lui Dumnezeu cu chip de femeie, fiindcă este Maica Dumnezeului nostru”.
Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” de la Sânmărtinul de Câmpie este așezată în centrul Transilvaniei, reprezentând o veritabilă vatră spirituală pentru credincioșii din Eparhia Alba Iuliei și din județele învecinate. Prima atestare documentară a locului propriu-zis datează din anul 1329. Potrivit tradiției, în secolul al VII-lea, pe aceste plaiuri a viețuit un monah cu o aleasă viață duhovnicească, pe nume Martin, care a fost martirizat. Acesta a fost recunoscut de către contemporani drept o persoană sfântă, locul urmând să fie numit astfel (Sânmărtin) tocmai datorită cinstirii aduse acestuia.
Viața monahală de la Sânmărtin a încetat în anul 1783, atunci când preoții Atanasie și Gheorghe au fost alungați din cadrul Mănăstirii, unul dintre ei fiind martirizat pentru dreapta credință. În ciuda faptului că locașul de cult a rămas ulterior pustiu, numeroși credincioși dreptslăvitori aveau să venereze acest loc. Viața spirituală a vetrei monahale de la Sânmărtin a reînceput după anul 1990, odată cu venirea aici a părintelui Teodul Libeg. La puțin timp, a fost demarată ridicarea noului locaș de cult cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, târnosit de către Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Irineu în data de 18 mai 2014.
