Noul Testament de la Bălgrad – 373 de ani de la tipărire

Ziua de 21 ianuarie avea să rămână întipărită definitiv în istoria culturii noastre românești, acest fapt datorându-se publicării din urmă cu 373 de ani a primei traduceri integrale în limba română a Noului Testament. Această realizate deosebită a fost înfăptuită la Alba Iulia, sub coordonarea și atenta grijă a Mitropolitului Ortodox al Transilvaniei, Simion Ștefan, în timpul principelui calvin Gheorghe Rákóczi I.

Fiind publicat în urma unui îndelungat proces care s-a încheiat la 1648, Noul Testament de la Bălgrad a fost privit de către contemporani ca fiind o creație asociată cu ideile predosloviilor apărute în contextul religios românesc din secolul al XVI-lea. În acest fel, alături de traducerea unor fragmente ale Vechiului Testament, în anul 1582, prin Palia de la Orăștie, tipărirea Noului Testament de la Bălgrad în limba română constituie o realizare de seamă a culturii românești, înfăptuită în Transilvania secolului al XVII-lea. În același timp, datorită importanței sale deosebite, apariția a fost privită ca un pas esențial premergător editării Bibliei de la București din anul 1688.

În ceea ce privește principalul scop al lucrării, Mitropolitul Simion Ștefan dorea ca prin traducerea Noului Testament să ofere tuturor românilor ortodocși „cuvântul lui Dumnezeu” într-o limbă pe care să o înțeleagă toți. Astfel, se urmărea crearea unei limbi scripturistice unitare în sferele căreia să se regăsească toți românii: „Aceasta încă vă rugăm, să luați aminte că rumânii nu grăiescu în toate țările într-un chip, încă nici într-o țară toți într-un chip. Bine știm că cuvintele trebue să fie ca banii, că banii aceia sânt buni carii îmblă în toate țările, așia și cuvintele acelea sânt bune carele le înțeleg toți; noi drept aceaia ne-am silit den cât am putut, să izvodim așia cum să înțeleagă toți” (Mitropolitul Simion Ștefan).

Făcând referire la viața și activitatea deosebită în plan cultural a Mitropolitului Simion Ștefan, pr. acad. prof. dr. Mircea Păcurariu afirma următoarele: „Deși era conducătorul unei Biserici tolerate, încătușat de atâtea condiții, urmărit și umilit în propria sa țară, Mitropolitul Simion Ștefan, cu mijloacele care i-au stat la îndemână, cu dârzenia și abilitatea lui, la care se adaugă credința puternică a păstoriților săi, a știut să treacă peste orice obstacole, lăsând culturii românești acel dar neprețuit care este Noul Testament din 1648”. De asemenea, alți numeroși cercetători care și-au îndreptat atenția asupra lucrării Mitropolitului Simion Ștefan, au remarcat faptul că, deși tipărit în urmă cu mai bine de trei secole și jumătate, Noul Testament a fost tradus într-o limbă plăcută, mult apropiată de cea a poporului, de o mare frumuseţe literară.

Astfel, ca urmare a activității sale deosebite în plan spiritual și cultural, Mitropolitul Simion Ștefan rămâne cunoscut peste veacuri ca fiind un vajnic luptător pentru cauza unității ortodoxe și românești. La propunerea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Mitropolitul Simion Ștefan, întâistătător al românilor ortodocși din Transilvania timp de 13 ani (1643-1656), a fost trecut în rândul sfinților în urmă cu un deceniu, ca unul care L-a mărturisit pe Mântuitorul Iisus Hristos, conducându-și turma cea cuvântătoare pe calea mântuirii. Ceremonia solemnă a canonizării a avut loc în data de 30 octombrie 2011, la Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia.

 

Surse: ziarullumina.ro, istorie-pe-scurt.ro;

Foro credit: Mircea Rareș Țetcu (ro.wikipedia.org).

 

Share