„Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa” (Evrei 13, 7).
A devenit aproape o tradiție pentru comunitatea ortodoxă din parohia Măgina, protopopiatul Aiud, ca anual să-și cinstească înaintașii care s-au remarcat printr-o viețuire pilduitoare sau printr-o activitate rodnică. Acest gest de pioasă aducere aminte s-a concretizat și în Duminica Tuturor Sfinților din anul Domnului 2023, când, în biserica parohială, după Sfânta Liturghie, a fost săvârșită slujba parastasului la împlinirea a 30 de ani de la trecerea la cele veșnice a vrednicului preot Vasile Avram, fiu al satului și paroh al Măginei între 1943-1986.
După slujba de pomenire, preotul Iuliu-Titus Fufezan a readus în memoria credincioșilor prezenți chipul blândului păstor Vasile Avram, născut la 11 aprilie 1912, din părinții Nicolae și Palaghia Avram, țărani credincioși și gospodari, fiind al treilea din cei cinci copii ai familiei. De mic s-a dovedit un copil silitor și inteligent. Dascăl în școala elementară i-a fost chiar parohul satului, preotul Candin Suciu, la sugestia căruia părinții, cu mari sacrificii, l-au trimis la studii. A absolvit Liceul „Titu Maiorescu” din Aiud în 1934, ca șef de promoție, continuând cu Academia Teologică din Cluj, pe care a absolvit-o în 1938, având calificativul „Magna cum laudae”. Primii doi ani în preoție i-a slujit în Păniceni, jud. Cluj, apoi alți doi, la Râmeț-Brădești, jud. Alba, iar din 1943 a slujit la Altarul bisericii „Sfântul Ierarh Nicolae” din Măgina, satul natal, până la pensionare în 1986.
Preotul Vasile Avram a rămas în memoria enoriașilor ca un om blând, binevoitor, îngăduitor, simplu și smerit, deși s-a distins printr-o vastă cultură, fiind o enciclopedie vie. Pasionat de lectură, a avut o imensă bibliotecă ce cuprindea cărți din toate domeniile. Era invitat să ia cuvântul cu prilejul conferințelor preoțești, datorită elocvenței sale. Era un om natural, având abilitatea înnăscută de a purta dialoguri elevate cu cei culți, dar și de a empatiza cu omul sărman, simplu. A purtat relații frumoase de prietenie cu preoții din vecinătate, dar și relații armonioase cu reprezentanții altor culte.
A rămas, deci, în memoria colectivă, ca un păstor iubit de enoriașii săi, pentru care a fost un neprețuit sprijin moral. A trecut la cele veșnice la data de 15 martie 1993, în satul Ciugudul de Sus, satul natal al soției, unde s-a retras după pensionare. Datorită unui nefericit concurs de împrejurări, a fost înmormântat acolo. Însă, din rânduială dumnezeiască, după 30 de ani, a fost posibilă mutarea osemintelor sale în cimitirul din satul natal, așa cum a fost dorința familiei sale și a enoriașilor care l-au iubit.
După prezentarea biografiei preotului Vasile Avram, a avut loc o mini-expoziție fotografică în care au fost expuse imagini din viața personală și profesională a vrednicului păstor. Acest moment comemorativ i-a îmbogățit spiritual pe toți cei prezenți. Cu toții au descoperit chipul celui care a îndrumat comunitatea în vremuri tulburi, meditând la virtuțile care au caracterizat personalitatea pe care ar trebui să o urmăm și noi.
Pr. paroh Iuliu-Titus Fufezan
