Un sobor de 15 clerici a oficiat slujba înmormântării pentru Constantin (Tache) Rodas, supraviețuitor al reeducărilor de la Târgșor, Pitești, Gherla și Aiud, trecut la cele veșnice în data de 21 noiembrie. Ceremonia religioasă a avut loc la Mănăstirea „Sfânta Cruce” din municipiul Aiud, unde adormitul întru Domnul și-a petrecut ultimii ani ai vieții.
Marți, 24 noiembrie 2020, începând cu ora 13.00, la Mănăstirea „Sfânta Cruce” din municipiul Aiud, a avut loc slujba înmormântării pentru adormitul întru Domnul, Constantin (Tache) Rodas, supraviețuitor al reeducărilor de la Târgșor, Pitești, Gherla și Aiud. Ceremonia a fost oficiată de către un sobor de 15 clerici, din care au făcut parte părintele protosinghel Gavriil Vărvăruc, starețul Mănăstirii „Sfânta Cruce” din Aiud, și părintele Hariton Negrea, starețul Mănăstirii „Petru Vodă” din județul Neamț. La slujbă au luat parte numeroși clerici, monahi și credincioși din întreaga țară, majoritatea dintre aceștia cunoscându-l personal pe adormitul întru Domnul, care și-a petrecut ultimii ani ai vieții la Mănăstirea „Sfânta Cruce” din Aiud.
*
Constantin (Tache) Rodas s-a născut la 14 noiembrie 1924 în localitatea Drăgănești (județul Prahova) din părinții Ioana și Hristostomos Rodas, tatăl său fiind cetățean grec. A urmat cursurile Școlii Comerciale „Spiru Haret” din Ploiești, pe timpul când era elev încadrându-se (în 1940) în Frățiile de Cruce. Din cauza acestei apartenențe, a fost arestat în 1942 și condamnat la 15 ani de muncă silnică. Eliberat condiționat în aprilie 1944, a fost rearestat în luna octombrie a aceluiași an și trimis în lagărul de la Slobozia, de unde evadează în 1945.
După instaurarea deplină a comunismului, a fost arestat la 17 mai 1948 și condamnat la 5 ani de închisoare, după o lungă și grea anchetă a Tribunalului Militar Brașov. Fiind considerat elev, a fost trimis la Târgșor, unde a refuzat ferm reeducarea, motiv pentru ca a fost izolat, iar mai apoi transferat la Canal. După scurta perioadă petrecută acolo, Tache Rodas este trimis la Pitești, în februarie 1951, unde se desfășura cumplitul fenomen al reeducării. Avea să iintre în torturile conduse de Eugen Țurcanu, fiind bătut cu brutalitate.
Transferat la Gherla în august 1951, a avertizat doi deținuți să se ferească de cei reeducați la Pitești. Securitatea a încercat să-l implice în procesul lui Țurcanu, însă Tache Rodas a refuzat ferm, motiv pentru care i-a fost prelungită detenția, fiind eliberat abia în 1956. După o scurtă perioadă petrecut în „libertate”, în care a lucrat în posturi mizere, a fost arestat în 1958. După doi ani de anchetă dură la Securitatea Ploiești, în care era ținut în izolator, Tache Rodas a fost condamnat la 20 de ani de muncă silnică, iar după un periplu pe la închisoarea Jilava, ajunge la Aiud, unde se desfășura reeducarea târzie, condusă de colonelul Crăciun.
Constantin (Tache) Rodas avea să fie urmărit permanent de către Securitate, ultima notă informativă din dosar fiind din noiembrie 1989. Soția sa, Matilda Moșu, i-a fost alături și l-a susținut permanent în toate clipele grele ale din ultima parte a vieții sale, până la trecerea sa la Domnul. După căderea comunismului, Tache Rodas a fost implicat activ în eforturile de recuperare și celebrare a memoriei celor care au murit în temnițele comuniste. Astfel, a lucrat efectiv la ridicarea memorialelor de la Târgșor și Aiud, alături de mulți dintre foștii săi colegi de detenție.
* Extras din necrologul întocmit de către Dragoș și Ioana Ursu (muzeografi în cadrul Muzeului Național al Unirii din Alba Iulia).
