Pe data de 29 iunie a.c., Înaltpreasfințitul Părinte Irineu a poposit la Mănăstirea „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” de la Râmeț. Chiriarhul nostru a oficiat Sfânta Liturghie și a rostit cuvântul de învățătură, în altarul de vară din incinta așezământului.
Miercuri, 29 iunie 2022, zi în care Biserica noastră face pomenirea de peste an a Sfinților Apostoli Petru și Pavel, Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei, a fost poposit în mijlocul obștii monahale de la Mănăstirea Râmeț, protopopiatul Aiud. Cu prilejul hramului noii biserici, Întâistătătorul Eparhiei noastre a oficiat Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur și a rostit cuvântul de învățătură, în altarul de vară din incinta așezământului monahal. Obștea Mănăstirii Râmeț se află sub oblăduirea maicii starețe Stavrofora Apolinaria Barb.
În cuvântul rostit cu acest prilej, Arhipăstorul nostru a spus: „De-a lungul timpului, Mănăstirea Râmeț a ținut aprinsă candela credinței ortodoxe și a avut un rol formidabil în păstrarea identității noastre spirituale. Aceasta s-a realizat fiindcă, prin perseverență, obștea monahală de aici a făcut din Evanghelia scrisă o Evanghelie trăită. Sfântul Ioan Scărarul spunea că «îngerii sunt lumină pentru monahi, iar monahii sunt lumină pentru mireni». Din acest motiv, creștinii efectuează pelerinaje la mănăstirile noastre, unde simt că rugăciunea și pilda călugărilor și călugărițelor îi ajută să renască duhovnicește”.
Scurt istoric al așezământului monahal
Mănăstirea Râmeț este una dintre cele mai vechi așezăminte călugărești din Transilvania, prima atestare documentară a acesteia datând din anul 1377, amănunt menționat pe al doilea strat de pictură al bisericii vechi. Fiind distrusă în anul 1762 de către generalul Bukow, locașul de cult a fost restaurat în anul 1792, urmând să funcționeze între anii 1826-1932 ca biserică de mir.
Mănăstirea a fost reactivată în anul 1940, însă așezământul avea să traverseze o nouă perioadă dificilă odată cu instaurarea comunismului în România. Așezământul monahal de la Râmeț a cunoscut o revitalizare intensă în timpul păstoririi Episcopului Emilian, perioadă în care avea să fie salvată de la distrugere biserica veche, în urma efectuării unei operațiuni complexe de ridicare a acesteia.
30 de ani de la momentul târnosirii noii biserici și al canonizării Sfântului Ghelasie
Între anii 1982-1986, a fost edificată noua biserică, având hramul „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”. Slujba de târnosire a noului locaș de cult a fost oficiată în urmă cu trei decenii, la data de 29 iunie 1992, de către Patriarhul Teoctist, înconjurat de un numeros sobor de arhierei, preoți și diaconi. La finalul slujbei de târnosire, maica stareță Ierusalima Ghibu își exprima recunoștința față de toți binefăcătorii care au sprijinit edificarea noului locaș de cult: „Biserica nouă este ctitoria întregii Românii. Ne-au ajutat credincioşii din Moldova și Ţara Românească, iar ardelenii noştri n-au pregetat zi şi noapte să ne sprijine, să ne ajute și să ne încurajeze”.
Bucuria duhovnicească prilejuită de sfințirea noii biserici a fost sporită în mod deosebit de un alt eveniment cu totul aparte: canonizarea solemnă a Ierarhului Ghelasie. Momentul trecerii oficiale în rândul sfinților a arhiereului transilvănean a avut loc în următoarea zi, pe data de 30 iunie 1992, în prezența a mii de credincioși din întreaga țară. De asemenea, în urmă cu 30 de ani, cu ocazia celor două momente deosebite din viața Mănăstirii Râmeț, a fost adus spre închinare un fragment din lemnul Sfintei Cruci, de la Mănăstirea Xiropotamu din Muntele Athos.
