Arhiepiscopia Alba Iuliei și Mănăstirea Oașa au organizat, în perioada 8 – 17 august, la Mănăstirea Oașa, o nouă ediție a Taberei Naționale „Părintele Teofil Părăian”.
Tabăra a reunit 250 de tineri cu vârste cuprinse între 19 și 35 de ani, ajunși din toate colțurile țării la Mănăstirea Oașa pentru a petrece împreună zece zile de rugăciune și de activități recreative și de cunoaștere. Programul taberei a fost unul intens, cuprinzând atât activități obligatorii, cât și facultative. Fiecare zi a debutat cu participarea la Sfânta Liturghie, a continuat apoi cu implicarea în activitățile gospodărești și cu repetițiile de muzică psaltică, care au contribuit la perfecționarea și înfrumusețarea cântării tinerilor în biserică.
În cea de-a doua parte a zilei, tinerii au participat la slujba Vecerniei și la conferințe. În rândul conferențiarilor invitați să le vorbească tinerilor s-au numărat oameni aparținând unor domenii de interes diverse. Părintele Nicolae Tănase de la Valea Plopului le-a împărtășit tinerilor sfaturi și experiențe despre găsirea soțului ideal sau a soției ideale. Felix Tătaru, președinte al Asociației SuperTeach și al GMP Group, a susținut un atelier despre identificarea talanților personali, în timp ce Eusebiu Burcaș, lider al antreprenorilor ortodocși din comunitatea Claro, a făcut o scurtă incursiune în poziționarea creștinului între bunăstare și milostenie. Părintele prof. univ. dr. Vasile Vlad, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Arad, a abordat tema mâniei ca virtute și ca patimă, iar părintele lect. univ. dr. Oliviu Botoi, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia, și-a expus preocupările privind etica globală și pluralismul moral.
Tinerii au avut ocazia să se împărtășească și din cuvântul de învățătură al părinților de la Mănăstirea Oașa. Arhimandritul Iustin Miron și ieromonahul Pantelimon Șușnea de la Mănăstirea Oașa au tâlcuit pentru cei prezenți Psalmul 2, iar protosinghelul Silvan Cablea și ieromonahul Avraam Iancu au răspuns întrebărilor tinerilor legate de trăirea credinței în mod concret în viața de zi cu zi.
Din cauza vremii neprielnice, taberiștii nu au mai putut organiza clasicul foc de tabără. S-au bucurat în schimb unii de alții într-o după-amiază de spectacolul „Oașa are talent”, unde au cântat, au jucat, au spus poezii sau au citit din creațiile literare personale. De asemenea, duminică, 14 august, tinerii au fost încântați să participe la un concert de operă susținut de trupa „Anatholis” de la Opera Națională Română din Cluj-Napoca.
Punctul culminant al taberei a fost atins prin participarea la privegherea de toată noaptea în cinstea praznicului Adormirii Maicii Domnului, când toată oboseala și osteneala implicării în programul taberei au fost încununate de frumusețea ritualului religios și a cântării de la strană. Șirul de privegheri s-a continuat cu privegherea în cinstea Sfinților Brâncoveni și a Sfântului Gheorghe Pelerinul, unul dintre hramurile Mănăstirii.
La final, tinerii s-au declarat încântați de complexitatea acestei tabere și de profunzimea comuniunii dintre ei la care au ajuns în doar zece zile. O bună parte dintre tineri și-a promis să revină și în anii următori, iar până atunci să răspândească și altor prieteni din bucuria dobândită la mănăstire.
„Tabăra Națională de la Oașa a fost o «tabără a întâlnirilor». Ea a fost un nou prilej binecuvântat de a ne aduna împreună tineri din toată țara, dornici de a ne întâlni cu Dumnezeu. Cred că această întâlnire a avut loc în sufletul fiecăruia, în zilele de tabără de la Mănăstirea Oașa. Dar pe lângă această întâlnire, a avut loc și întâlnirea cu aproapele, cu cei din jurul nostru, alături de care am petrecut zece zile pline de bucurie și osteneală. De asemenea, cum drumul cel mai scurt spre sine este prin celălalt, în mod implicit, fiecare dintre noi ne-am întâlnit cu sinele nostru, cu noi înșine, reușind să ne cunoaștem mai în profunzime. Sper că vom împleti mai departe lanțul întâlnirilor de la Oașa și pe viitor și vom continua să fim împreună până în veșnicie!” (Sebastian Drăgan, Organizația Tinerilor din Sibiu).
„Zâmbete pentru veșnicie, cuvinte care ne zidesc, rugăciunea inimii mângâietoare în fiece moment, adieri de vânt ce ne plimbau printre conferințe, cântece și dans, acestea sunt crâmpeie din povestea pe care o am cu tine, dragă Oașa. Cu bucurie și dor mă gândesc la priveliștea lacului și zumzetul prieteniilor ce se formau la ascultări și la masă. Îți mulțumesc pentru că ne primești în familia ta cea mare, lăsându-ne să cunoaștem adevărata bucurie de a fi român ortodox. Oașa dragă, să ne revedem cât de curând! (Ana Vârlan, București).
„E ora 3 dimineața și clopotele ne cheamă la slujbă. Cu o bătaie scurtă de toacă începe dialogul cu Dumnezeu. «Să ne rugăm pentru pacea lumii!». În biserică, întunericul nopții e înmuiat de rugăciuni și psalmi. Așa începe o zi de tabără la Oașa, locul rupt din Rai unde timpul curge altfel, unde firescul se simte cu sufletul. Simți că e firesc să îți începi ziua cântând Sfânta Liturghie, să rostești rugăciunea inimii la ascultări, să intri în rânduiala mănăstirii sau să porți portul românesc la praznice. Aici, alături de obștea mănăstirii și de alte sute de tineri veseli, te simți ca într-o familie care te îmbrățișează cald.
De la Oașa pleci schimbat. Rugăciunea tainică a părinților, slujbele, conferințele, pacea și frumusețea locului dăltuiesc sufletele încărcate de greutățile lumii, fărâmițează molozul și ne umplu de bucurie și liniște. Dorul de Rai, de părinții buni și dragi, de prietenii care mi-au devenit familie, de ordine, rânduială și bucurie adevărată mă fac să mă întorc adesea acasă, la Oașa. E greu de ajuns, dar merită!” (Ioana Rânciog, București).
„Mănăstirea Oașa – locul în care oamenii se întâlnesc cu Dumnezeu. Ce poate fi mai frumos decât să te duci la ambasada lui Dumnezeu pe pământ? Zilele din Tabăra Națională au reprezentat pentru mine îmbinarea perfectă dintre spiritualitate, efort fizic, ascultare, sfinte slujbe, dezvoltare intelectuală prin intermediul conferințelor, socializare și deconectare (la propriu și la figurat) de lume, de agitație, stres și îngrijorare. O «detoxifiere» de păcat, o renunțare la stilul de viață nesănătos și egoist, o schimbare din «eu» în «noi» și înțelegerea faptului că, pentru a putea intra Dumnezeu în viața ta, trebuie să te golești de sine pentru a-I face loc Lui. O canalizare a atenției către lucrurile cu adevărat profunde și veșnice.
O înțelegere că Dumnezeu și fericirea vieții (la care aspirăm cu toții) nu se află în lucruri scumpe. Nu contează unde ești, ci cu cine ești. Iar iconomia lui Dumnezeu tocmai în aceasta se ascunde: în capacitatea de a se «camufla» în cele mai smerite și simple locuri și lucruri.
Toate aceste lucruri nu se spun la Oașa, ci se trăiesc. Pentru că practica este concretizarea și finalitatea teoriei. La Oașa nu se vorbește prea mult (deoarece călugării sunt tăcuți, de fel), ci se trăiește. Iar puterea exemplului este cea mai eficientă. Abia aștept să mă reîntorc în acest loc rupt din Rai!” (Andrei Dan, București).
„Am avut o experiență atât de frumoasă în această tabără de la Mănăstirea Oașa, încât consider Mănăstirea o a doua casă pentru sufletul meu. Au fost câteva zile în care am putut să scap de stresul și de greutățile lumii. Aici am putut să găsesc oameni minunați, alături de care sunt convins că voi lega prietenii pe viață. Sper să revin cât mai curând la Oașa pentru a mă bucura și mai mult de ce îmi oferă Dumnezeu prin aceasta mănăstire.” (Patrick Diallo, București).
Pentru mai multe detalii legate de taberele organizate la Mănăstirea Oașa, pot fi accesate paginile:
https://www.facebook.com/SfantaManastireOasa/
https://www.instagram.com/manastireaoasa/
