Ca în fiecare an, prin Departamentul de tineret, Arhiepiscopia Ortodoxă a Alba Iuliei organizează un program de tabere dedicat tinerilor și copiilor din județele Alba și Mureș. Asemenea întâlnirii de tineret desfășurată la Târnăveni, în perioada 25-27 iulie, și cele trei tabere organizate la Alba Iulia, Oradea și pe Valea Aiudului s-au bucurat de aprecierea celor aproape 100 de participanți.
Este greu să comprimi trei săptămâni în 30 de rânduri. Nu vă putem transmite nici trăirile și sentimentele care ne-au încercat în timpul activităților efectuate. Pe unele le puteți deduce din imaginile selectate. Noi am urmărit să creăm o stare de spirit care să ne unească și care să formeze o echipă, chiar o familie, alături de care să colecționăm amintiri care să nu se șteargă niciodată și care să ne fie de folos în formarea noastră, în activitățile de zi cu zi.
Prima tabără s-a desfășurat la Alba Iulia, în Cetatea Marii Uniri. Deși am fost nevoiți să ne strecurăm printre stropii mari de ploaie, am reușit să le prezentăm copiilor locurile din vechea cetate a Bălgradului, care au găzduit evenimente marcante pentru întreaga țară și pentru poporul român. Nu în ultimul rând, le-am vorbit despre oamenii iluștri care le-au înfăptuit. După aceasta, ca o recapitulare interactivă, i-am antrenat într-o vânătoare de comori, în care echipele de vânători în ale istoriei și cunoașterii au putut să-și contureze imaginea proprie despre Alba Iulia. Din programul taberei nu au lipsit momentele de relaxare la aqualand, drumețiile, jocurile și concursurile sau plimbările în șanțurile Cetății.
Cea de-a doua tabără a fost o provocare din toate punctele de vedere. Numărul mare de participanți, durata taberei – șapte zile întregi, distanța față de casă, cei peste 1000 de km de parcurs, căldura specifică perioadei, dar și riscul furtunilor din preajma sărbătorii Sfântului Proroc Ilie, mă făceau să văd tabăra de la Oradea ca pe cel mai mare hop de până acum. M-am liniștit în timp ce lista participanților se completa. Erau copii pe care îi cunoșteam. Au mai fost cu noi, și nu o dată, ci ani la rând. Au fost dintre cei care au plâns în fiecare an la ultima coborâre din autocar. Mi-e greu și mie să-mi aduc aminte toate activitățile desfășurate în cursul acelei săptămâni. Voi aminti faptul că am intrat de două ori în inima pământului, la Peștera Urșilor și la Peștera Meziad. Am urcat la Stâna de Vale, unde am privit orizontul din telescaun și ne-am distrat făcând tubing și coborând cu bobul alpin printre brazii bătrâni. Am vizitat unul dintre cele mai impresionante muzee din România, Muzeul Țării Crișurilor. Am cutreierat partea veche a orașului, descoperindu-i comorile; ne-am urcat la aproape 60 m, în turnul primăriei; ne-am bucurat de umbra din jurul Cetății și de toboganele complexului balnear din localitate; am admirat apusul de soare din punctul de belvedere de deasupra municipiului. Intenționat, am lăsat la urmă această activitate, ca pe o încununare: am făcut rafting pe râul Crișul Repede. Deși din cele menționate până acum, tabără pare a fi una doar de distracție și pe alocuri educativă, ea a avut o intensă componentă duhovnicească. Am avut un program zilnic de rugăciune și am dezbătut o serie de manifestări specifice vârstei la care se află tinerii participanți; am vizitat și ne-am rugat în bisericile din zona centrală a orașului; la sărbătoarea Sfântului Proroc Ilie, am participat la Sfânta Liturghie la Mănăstirea Sfânta Cruce, în cadrul căreia o bună parte dintre copiii participanți, spovediți cu o seară înainte, s-au împărtășit cu Trupul și Sângele Mântuitorului. Și... da, s-a plâns din nou la despărțire.
Ultimele zile ale lunii iulie au adus ceva inedit în dezvoltarea Departamentului de tineret al Eparhiei noastre: am realizat prima tabără de biciclete. Ca loc de desfășurare, am ales Valea Aiudului care, pe lângă liniște, oferă o mulțime de obiective de o rară frumusețe și cadrul perfect de a le explora pe bicicletă. Între acestea, voi enumera Cetatea Trascăului, Cheile Vălișoarei, satul Rimetea și mănăstirile din apropiere. Prima zi de tabără ne-a pus în față provocarea de a coborî în caiac, pe apele râului Arieș, o distanță de aproximativ 7 km. Am învățat să ne sincronizăm, să ne ascultăm unii pe alții, să fim atenți la nevoia celuilalt și să fim o echipă. Ultima zi a adus multă bucurie tinerilor cicliști. După ce în prima parte a zilei am urcat pe Vârful Bogza Mică din Cheile Vălișoarei, după masa de prânz am pornit pe biciclete spre Aiud. Am poposit la cariera de la Poiana Aiudului pentru a ne stâmpăra setea din izvorul de lângă drum, apoi am pedalat de-a lungul localităților Livezile și Măgina, pentru a ajunge la mănăstirea de la marginea pădurii. Copiii s-au închinat în bisericuța veche de secole și foarte primitoare a mănăstirii, au vizitat prima școală cu predare în limba română din județul Alba, renumită încă de la începutul veacului al XVII-lea și, conduși de unul dintre părinții care viețuiesc acolo, pe cărări umbrite de falnici stejari, au ieșit în Transalpina de Apuseni. De acolo, au început o lină și relaxantă coborâre spre Aiud, unde au avut parte de o surpriză dulce și au primit diplome de apreciere pentru cei aproximativ 70 de km parcurși pe bicicletă și pentru toate activitățile desfășurate în timpul taberei.
Vreau să aduc un cuvânt de aleasă mulțumire voluntarilor implicați în cele trei tabere, fără de care nu aș fi realizat nimic din cele amintite mai sus. Dacă am reușit, dăm slavă lui Dumnezeu! Dacă nu am convins, știm ce avem de făcut pe viitor. Dacă vreți să vă convingeți, vă așteptăm în Țara Făgărașului, în perioada 22-26 august.
Pr. Cristian Rațiu
Inspector de cateheză și tineret în cadrul Eparhiei Alba Iuliei
