Tainica întâlnire cu Regele Ferdinand și cu Regina Maria în cetatea încoronării lor

Preacuvioși și Preacucernici Părinți,
Dreptmăritori creștini și pelerini,
Hristos a înviat!

Astăzi ați venit în renumitul oraș bimilenar Alba Iulia, care se chema cândva Apoulon, fiind centru vestit al societății dacice. După cucerirea romană, localitatea s-a numit Apulum, fiind sediul Legiunii a XIII-a Gemina, oraș și municipiu. În secolul al X-lea, în Bălgrad era prima biserică creștină din Transilvania, descoperită în 2011. În Alba Iulia, era centru de voievodat, centru episcopal și, mai târziu, centru politic și cultural al Principatului.

Voievodul Mihai Viteazul, după unirea politică a românilor, pe care a înfăptuit-o, și-a stabilit aici reședința. Astfel, vechiul Apulum (Bălgrad) a devenit capitala unică a celor trei Țări Române. Aici este locul martiriului lui Horea, Cloșca și Crișan și locul întemnițării lui Avram Iancu, „craiul munților”. Din acest motiv, cetatea a fost aleasă pentru marele act istoric săvârșit la 1 decembrie 1918. Astfel, Alba Iulia a devenit simbolul unității tuturor românilor.

Dacă, în urmă cu patru ani, ați venit la noi, ca să serbăm Centenarul Marii Uniri, într-o atmosferă entuziastă, acum ați venit să serbăm Centenarul Încoronării primilor Suverani ai României întregite, Regele Ferdinand și Regina Maria. Prin actul din 15 octombrie 1922, s-a consfințit unitatea națională dobândită prin atâtea jertfe. Tot atunci, localitatea primea consacrarea de oraș al Unirii și oraș al Încoronării Suveranilor României Mari.

Ne amintim cu drag de Regele FERDINAND, un om ferm, hotărât, cu o frumoasă inteligență, cu o viziune limpede a realităților și cu vaste cunoștințe. Pentru idealul național al românilor, el a decis să lupte contra țării sale natale. În timpul Primului Război Mondial, el a îndurat înfrângerile, nedreptățile și umilințele, cu o tărie sufletească neobișnuită. Dar recompensa a venit prin unirea provinciilor românești cu Patria-Mamă și prin victoria asupra Puterilor Centrale. Prin jertfă și fapte de vitejie, a adus ziua așteptată de veacuri de conștiința națională: unirea românilor de pe cele două părți ale Carpaților, pe care Mihai Viteazul a înfăptuit-o numai pentru o clipă. Răsplata loialității Regelui față de România a constituit-o încoronarea sa la Alba Iulia, în urmă cu un secol.

Ne amintim cu drag și de Regina MARIA, o ființă frumoasă, harnică și inteligentă. Ea a fost o prezență energică în preajma augustului ei soț, ținându-l, uneori, sub presiunea voinței sale pozitive. Alături de el, era ca un stâlp de foc ce lumina calea viitorului național. A iubit mult spațiul nostru mioritic ale cărui splendori naturale le-a creionat în scrierile ei. A iubit Biserica străbună cu ale sale comori fermecătoare: mănăstirile și locașurile de închinare, precum și troițele și crucile de la marginea drumurilor. De asemenea, a iubit pe țărani și căsuțele lor modeste și a fost alături de bolnavi, orfani, văduve și de cei năpăstuiți de soartă. A ajuns lângă ostașii din tranșee și i-a îngrijit pe răniții de război. Regina și-a trăit viața în slujba binelui obștesc și a frumosului etern, cu prețul unor grele sacrificii și covârșitoare dureri personale.

Regele Ferdinand, când s-a urcat pe tron, a declarat: „Voi fi bun român!”. Iar Regina Maria, spre sfârșitul vieții sale, a scris: „M-am străduit să fiu o bună româncă!”. Ei au avut parte de bucurii și împliniri, dar și de dureri și dezamăgiri. Dacă Regele Ferdinand a fost numit „Întregitorul de neam”, Regina Maria a fost numită „Mama tuturor”, apelativ ce o încânta. Amândoi au purtat această țară în inimile lor, cunoscându-i îndeaproape cărările și aspirațiile. Ei s-au bucurat nespus de mult când au văzut neamul acesta întregit și năzuința sa de veacuri împlinită.

Regele Ferdinand și Regina Maria pomeneau mereu de puterea Marelui Dumnezeu și erau convinși că fără El este imposibil să realizezi ceva frumos și durabil. Iubirea lor pentru poporul român a ajutat extrem de mult la împlinirea visului său de aur: înfăptuirea României Mari. Suveranii noștri erau curajoși și răbdători și aveau un crez, și anume că jertfa lor va aduce rod, iar lupta lor va fi încununată cu biruință. Regele spunea ostașilor: „Cu ajutorul lui Dumnezeu, izbânda va fi a noastră”, iar Regina le ridica moralul cu o afecțiune maternă uimitoare. Noi, toți românii, le datorăm recunoștință ca unora care ne-au lăsat pildă și imbold de a iubi patria și neamul, îndeplinindu-ne datoriile față de țara noastră.

Privind la Regele Ferdinand și la Regina Maria, încoronați în această catedrală din Alba Iulia, în urmă cu o sută de ani, cuvine-se a înțelege cât de important este să crezi în Dumnezeu și să te lași cârmuit de El. Parlamentele și guvernele de pe glob, precum și organizațiile complexe ale statelor contemporane cele mai avansate sunt uneori neputincioase. De ce? Pentru că nu-L pun la prezidiul demersurilor lor pe Hristos Cel înviat, Care a spus: „Fără Mine nu puteți face nimic” (In. 15, 5) și „Cel ce nu adună cu Mine risipește” (Lc. 11, 23).

Numai trăirea după Legea Evangheliei și după principiile Împărăției eterne poate aduce salvare, echilibru și prosperitate acestei lumi care se îndreaptă spre zăpăceală, nebunie și impas. Relația iubitoare cu Mântuitorul divin, Care ține frâiele istoriei, ne face apți de nobile și consistente împliniri. Fără El toate planurile noastre cad în gol și toate aspirațiile noastre se destramă ca o pânză de păianjen. Când Domnul nostru, Timonierul expert și înțelept, este acceptat la cârma corabiei omenirii, aceasta va înainta, în siguranță, printre furtunile veacului prezent, marcat de confuzie și de zbucium. Atunci, totul va fi minunat și armonios, deoarece „cei ce-L caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele” (Ps. 33, 10).

Doresc să aveți o ședere agreabilă în cetatea Marii Uniri și a Încoronării, încărcându-vă sufletele cu energii etnice regeneratoare. Dimpreună cu Sfântul Apostol Pavel vă adresez tuturor acest îndemn: „Bucurați-vă întotdeauna. Rugați-vă neîncetat. Păstrați ce este bine. Feriți-vă de orice fel de rău” (I Tes. 5, 16-17 și 21-22).

† IRINEU
Arhiepiscop al Alba Iuliei