Arhiepiscopia Ortodoxă Română Alba Iulia și Mănăstirea Oașa au organizat, în perioada 22-28 august, la Schitul „Sfântul Ioan Evanghelistul” din Găbud, județul Alba, a doua ediție a „Universității de vară «Părintele Ilie Moldovan»”.
Tabăra a reunit peste 60 de tineri veniți din toate colțurile țării cu dorința de a înțelege mai bine tainele Ortodoxiei, ale neamului românesc și de a lega prietenii cu alți tineri care au ca reper în viață valorile credinței. Fiecare dimineață a început cu Sfânta Liturghie; apoi, în prima parte a zilei, tinerii au participat la activitățile gospodărești din mănăstire (ascultări), iar în a doua parte a zilei, la conferințe, dialoguri duhovnicești, activități culturale.
Tinerii au avut ocazia să afle mai multe informații despre personalitatea și activitatea Părintelui Ilie Moldovan (18 mai 1928 - 9 februarie 2012), preot, profesor universitar și teolog al nostru, cunoscut mai ales ca apărător al familiei și al „Paradisului etnic românesc”. Fiu de țărani din Albești, n-a uitat niciodată colindul străbunilor săi, fiind încredințat cu tărie că neamul e o realitate a vieții veșnice. Dezvoltând bioetica, morala creștină și luptând neîntârziat cu păcatul avortului, definindu-l ca „rană de moarte a iubirii”, părintele era peste tot unde era nevoie de un suflet mare de român. Acest „peste tot” se concretizează în inițierea și însuflețirea Universităților de Vară desfășurate la mănăstiri, precum Izvorul Mureșului, Recea, Făgețel sau Jacul Românesc. De altfel, „Universitatea de vară «Părintele Ilie Moldovan» – Găbud” se vrea a fi o prelungire a taberelor călăuzite de părintele.
În mijlocul tinerilor au fost prezenți apropiați ai părintelui profesor Ilie Moldovan care l-au evocat, la 10 ani de la trecerea sa la cele veșnice. Fiul Părintelui, conf. univ. dr. Sebastian Moldovan, cadru didactic la Facultatea de Teologie „Andrei Șaguna” din Sibiu, a făcut un „Portret al Părintelui Ilie la tinerețe”, iar pr. prof. univ. dr. Jan Nicolae, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia, a vorbit despre „Slava vieții. Părintele profesor Ilie Moldovan, profet al vieții după inima Sfântului Ilie”. Pr. dr. Ioan Emilian Raza, slujitor la capela Spitalului Universitar Căi Ferate din Cluj-Napoca, și soția sa, prof. dr. Ionița Timiș, au adus două mărturii de suflet despre „Nebunia propovăduirii în slujirea pastoral-misionară a pr. prof. Ilie Moldovan” și „Taina încadrării liturgice în metoda pastoral-didactică a pr. prof. Ilie Moldovan”, iar profesorul și ziaristul Florin Palas din Brașov l-a evocat pe „Părintele Ilie Moldovan, românul”.
Inedită a fost întâlnirea online cu Preasfințitul Părinte Siluan Șpan, Episcopul Ortodox Român al Italiei, care și-a deschis sufletul în fața participanților vorbind despre „Părintele Ilie Moldovan – Trăiri și amintiri ce și-au pus amprenta pe sufletul meu”. Ciclul de conferințe din tabără s-a încheiat cu un dialog de suflet între participanți și ieromonahul Gheorghe Sas, egumenul Schitului „Sfântul Ioan Evanghelistul”, și monahul David Abrudan
***
Iată câteva din mărturiile participanților:
„Găbud nu e un loc, ci e trăire. O simți la fiecare Sfantă Liturghie, la fiecare ascultare, la fiecare pas purtat prin mănăstire. În acea gingașă îmbrățișare a lui Dumnezeu se roagă și lucrează monahii de la Găbud. Roadele strădaniei lor ne sunt împărtășite și nouă, tinerilor dornici de a surprinde frumosul care se ascunde în viața în Hristos.
Un exemplu de viețuire aparține Părintelui Ilie Moldovan, profesorul dedicat ce a știut să scoată la lumină bucuria colindelor și entuziasmul credinței. Conferințele care ne-au adus mai aproape de cuvântul Părintelui au reprezentat o gură de aer proaspăt pentru sufletele noastre dornice de îndrumare. Pe perioada taberei ne-am simțit mai uniți, am trăit simplu, ne-am rugat și am învățat cât de mult ne modelează disciplina de zi cu zi.
Dumnezeieștile Liturghii ne dădeau avântul pentru ascultări. Pentru noi, ascultările erau sărbătoare, întrucât eram împreună, iar asta era cel mai important. Activitățile pe care înainte le consideram banale, ne-au oferit prilejul de a cunoaște tineri din toată țara. Fie că am cules caise, am tăiat cartofi sau am spălat vase, bucuria s-a imprimat pe fețele noastre și se cerea continuată. Hora jucată pe deal în apusul soarelui, straiele naționale ce le purtam duminica, cuvintele de învățătură din timpul mesei, nelipsitele gogoși de miercuri, repetițiile de muzică psaltică și privegherile de noapte sunt doar câteva momente ce au rămas imprimate în inimile noastre.
Dacă taberele ar avea perioada nelimitată, noi n-am mai pleca acasă. Poate pentru că de acum, termenul de «acasă» l-am mutat la Găbud”. (Bianca, Brașov)
„A fost prima mea tabără, dar cu siguranță nu și ultima. A fost o săptămână intensă, plină de încărcătură duhovnicească și culturală, dar și munca fizică împletită cu rugăciunea a avut rolul ei. Pacea și liniștea mănăstirii, oamenii frumoși și părinții binevoitori m-au făcut să mă simt ca acasă”. (Teodora Horvat, Cluj)
„La mănăstirea aceea de pe deal, acolo s-a strâns turma Tatălui; cu toate că oile au venit singure, au plecat ca un întreg. Tabăra de la Găbud mi-a oferit șansa să mă apropii de oameni, care le rândul lor m-au apropiat de Hristos și mi-au arătat de unde au pornit rădăcinile noastre. M-am întors acasă cu liniște și o dorință arzătoare de a îmbrățișa obiceiurile neamului românesc. Mi-am dat seama cât de fragile devin tradițiile noastre și cât de mult trebuie să luptăm ca să nu dispară”. (Luana, Sibiu)
„Tabăra de vară de la Găbud dedicată Părintelui Ilie Moldovan mi-a adus prilejul descoperirii unor informații, gânduri și idei «de luat acasă» atât ale Părintelui, cât și ale altor oameni de valoare. Însă, dincolo de latura formală a taberei, aceasta a contribuit la propria-mi cunoaștere și la formarea unor relații de prietenie prin intermediul ascultărilor și slujbelor zilnice.
Consider că Tabăra de vară de la Găbud și-a îndeplinit menirea, având ca dovadă pacea și liniștea sufletească resimțite timp de o săptămână la Schit, dar și dincolo de zidurile acestuia”. (Oana, București)
