Pe data de 18 iulie 1868, în urmă cu 156 de ani, s-a născut Miron Cristea, întâiul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Originar din Toplița, județul Harghita, viitorul ierarh a primit la botez numele Ilie. În perioada 1879-1887, a urmat studiile gimnaziale și liceale în orașele Bistrița și Năsăud. După absolvirea cursurilor Institutului teologic-pedagogic din Sibiu (1890), a studiat la Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din Budapesta (1891-1895), unde a obținut titlul de doctor cu lucrarea „Viața și opera lui Eminescu”.
În perioada 1895-1902, tânărul Ilie Cristea a ocupat funcțiile de secretar și asesor (consilier) în cadrul Arhiepiscopiei Sibiului, având o contribuție directă la ridicarea Catedralei mitropolitane din Sibiu. În anul 1900, a fost hirotonit diacon, doi ani mai târziu fiind tuns în monahism la Mănăstirea Hodoș Bodrog (județul Arad), primind numele Miron. În 1903, a fost hirotonit întru ieromonah, ocupând diverse funcții în cadrul publicației „Telegraful Român” și al despărțământului Sibiu al ASTRA.
Încă din anii tinereții, viitorul Patriarh s-a numărat printre militanții de frunte ai înfăptuirii idealurilor de unitate națională. La vârsta de 41 de ani, în 1909, a fost ales Episcop al Caransebeșului, fiind înscăunat un an mai târziu. În această demnitate, a apărat școlile confesionale românești din Banat care se aflau în primejdia desființării de către Guvernul din Budapesta. De asemenea, Episcopul Miron s-a numărat printre participanții de seamă ai Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, fiind unul dintre membrii delegației românilor transilvăneni care a prezentat actul Unirii la București.
În data de 18 decembrie 1919, Episcopul Miron Cristea a fost ales Mitropolit primat al României întregite. Ulterior, în 4 februarie 1925, a fost ales în demnitatea de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind instalat la data de 1 noiembrie 1925. În timpul anilor de patriarhat, Miron Cristea a militat pentru: unificarea bisericească din noul stat unitar, aprobarea Statutului de organizare și funcționare al Bisericii Ortodoxe Române și republicarea revistei „Biserica Ortodoxă Română”. De asemenea, Patriarhul Miron s-a îngrijit de traducerea și tipărirea Bibliei sinodale din 1936.
În anul 1922, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a înființat Seminarul Teologic „Miron Patriarhul” din Câmpulung pentru orfanii de război. Cinci ani mai târziu, Patriarhul Miron a militat pentru organizarea Academiei de muzică religioasă din București. De asemenea, în timpul păstoririi sale, a fost ridicat actualul palat patriarhal și a fost repictată Catedrala patriarhală. Demnă de menționat este ctitoria așezământului monahal din localitatea sa natală, Toplița. Patriarhul Miron Cristea a trecut la cele veșnice în data de 6 martie 1939, fiind înmormântat în Catedrala patriarhală din Capitală.
Sursă: Mircea Păcurariu, Dicționarul teologilor români, București, Editura Univers Enciclopedic, 1996
Foto: basilica.ro
