De Praznicul Izvorului Tămăduirii, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Irineu a poposit la Mănăstirea „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” de la Sighișoara. Cu ocazia celui de-al doilea hram, Arhipăstorul Alba Iuliei a celebrat Sfânta Liturghie și a rostit cuvântul de învățătură.
Vineri, 21 aprilie a.c., zi în care Biserica noastră dreptslăvitoare prăznuiește Izvorul Tămăduirii, Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei, a fost prezent la Mănăstirea „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” de la Sighișoara, vatră monahală aflată sub oblăduirea părintelui protosinghel Emanuel Pleș. Întâistătătorul Eparhiei noastre, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, a oficiat Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur și a rostit cuvântul de învățătură, cu prilejul celui de-al doilea hram al așezământului călugăresc. La finalul slujbei, în prezența Chiriarhului nostru, soborul sfințiților slujitori și viețuitorii obștii monahale au cântat o priceasnă la mormântul arhimandritului Ghelasie Țepeș, stareț al Mănăstirii în perioada 1998-2020.
În cuvântul rostit la finalul Dumnezeieștii Liturghii, Ierarhul nostru a spus: „Deși se află în splendoarea Împărăției cerurilor, Maica Domnului nu uită de noi și nu ne lasă orfani. Ea face din starea ei de slavă și putere izvor de mângâiere și de nădejde întăritoare pentru toți care o cinstesc și aleargă la ajutorul ei. Ea stă alături de noi când lucrăm și când ne rugăm, când călătorim și când ne odihnim, când suferim și când ne bucurăm. Dacă îi imităm virtuțile și îi implorăm ocrotirea, ea ne va inunda cu binefacerile sale. Noi, care suntem atinși de rănile păcatelor și suntem loviți de tragediile și amărăciunile acestei vieți, să fim siguri că avem în ceruri o mamă bună căreia, cu încredere fiască, putem să-i strigăm chiar acum: «Nu lăsa, Măicuță, să pierim pe cale, că noi suntem fiii lacrimilor Tale»”.
Mănăstirea „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” de la Sighișoara a fost înființată în anul 1997, ca urmare a dorinței credincioșilor de aici și a protopopului Ioan Boian. În anul 1998, părintele Ghelasie Țepeș, dimpreună cu alți patru viețuitori ai Mănăstirii Lupșa, au sosit la nou-înființatul așezământ monahal din vecinătatea vechii Cetăți medievale a Sighișoarei. Frumoasa comunitate călugărească a Mănăstirii s-a format în duhul blând și luminos al vrednicului de pomenire arhimandritul Ghelasie, care a reușit să întipărească principiile vieții monahale în trăirea fiecărui monah din obște.
Între anii 1999-2000, au fost ridicate paraclisul cu hramul „Izvorul Tămăduirii”, trapeza, corpul de chilii și stăreția, urmând ca din vara anului 2001 să fie așezată piatra de temelie a noii biserici, cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”. Noul locaș de închinare a fost sfințit la data de 6 mai 2005 – în ziua Praznicului Izvorul Tămăduirii –, în prezența a numeroși clerici și credincioși din municipiul Sighișoara și împrejurimi. De asemenea, pe data de 3 mai 2019, Părintele Arhiepiscop Irineu a oficiat slujba de binecuvântare a noii clădiri din vecinătatea locașului de închinare, în care se află biblioteca, eclesiarhia și pangarul așezământului.
