31 Mai 2017
Astăzi, 31 mai a.c.., Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei, a fost prezent în mijlocul obștii monahale a Schitului „Învierea Domnului” de la Albac. Această vatră călugărească este condusă de către Stavrofora Mariam Vicol. Ierarhul nostru a oficiat, în biserica schitului, Sfânta Liturghie, în cadrul căreia l-a hirotonit diacon pe tânărul Mihai Popa. În cuvântul de învățătură, Înaltpreasfinția Sa a spus următoarele:
Inima noastră este creată ca să devină, cum spunea Sfântul Teofan Zăvorâtul, cămara de recepţie a Domnului, despre care Sfântul Chiril al Alexandriei zicea: „Cel ce locuieşte pe altare repetă mereu aceleaşi cuvinte: «Iată, stau la uşă şi bat!»”. Hristos este divinul şi eternul cerşetor Care cutreieră tărâmurile lumii de 2000 de ani şi bate la poarta fiecărui suflet omenesc, întrebând smerit şi uneori şi îndurerat: „Mă iubeşti tu pe Mine?”. Dacă noi Îl primim pe Hristos în inima noastră, atunci ştim ce să facem cu mintea, cu timpul, cu posesiunile şi cu darurile noastre. Ştim cum să vorbim, cum să gesticulăm, cum să ne manifestăm, cum să umblăm şi cum să trăim. Ştim ce avem de făcut în ispite şi în necazuri, în greutăţi şi în suferinţe. Cu Hristos în noi putem avea o viaţă de biruinţă, sfidând toate asperităţile, având parte de succes şi împlinire, de pace şi speranţă. Avându-L pe Hristos în sanctuarul tainic al fiinţei noastre, putem spune cu Sfântul Apostol Pavel: „Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine”.
Inima noastră este creată ca să devină, cum spunea Sfântul Teofan Zăvorâtul, cămara de recepţie a Domnului, despre care Sfântul Chiril al Alexandriei zicea: „Cel ce locuieşte pe altare repetă mereu aceleaşi cuvinte: «Iată, stau la uşă şi bat!»”. Hristos este divinul şi eternul cerşetor Care cutreieră tărâmurile lumii de 2000 de ani şi bate la poarta fiecărui suflet omenesc, întrebând smerit şi uneori şi îndurerat: „Mă iubeşti tu pe Mine?”. Dacă noi Îl primim pe Hristos în inima noastră, atunci ştim ce să facem cu mintea, cu timpul, cu posesiunile şi cu darurile noastre. Ştim cum să vorbim, cum să gesticulăm, cum să ne manifestăm, cum să umblăm şi cum să trăim. Ştim ce avem de făcut în ispite şi în necazuri, în greutăţi şi în suferinţe. Cu Hristos în noi putem avea o viaţă de biruinţă, sfidând toate asperităţile, având parte de succes şi împlinire, de pace şi speranţă. Avându-L pe Hristos în sanctuarul tainic al fiinţei noastre, putem spune cu Sfântul Apostol Pavel: „Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine”.
