16 August 2017
Într-o joi de dimineaţă,Zi scurtării lui din viaţă,Brâncoveanu se scula,Faţa blândă el spăla,Barba albă-şi pieptăna,La icoane se-nchina;Pe fereastră el cătaŞi amar se spăimânta!
-Dragii mei, coconi iubiţi!Lăsaţi somnul, vă treziţi,Armele vi le gătiţi,Că pe noi ne-a-nconjuratPaşa cel neîmpăcat,Ieniceri cu tunuri mariCe sparg ziduri cât de tari!
Bine vorba nu sfârşea,Turcii-n casă năvălea,Pe toţi şase mi-i prindeaŞi-i ducea de-i închideaLa Stambul, în turnul mareCe se-nalţă lângă mare,Unde zac feţe domneştiŞi soli mari împărăteşti.Mult acolo nu zăceauCă sultanu-i aduceaLângă foişorul luiPe malul Bosforului.
-Brâncovene Constantin,Boier vechi şi domn creştin,Adevăr e c-ai gândit,Pân-a nu fi mazilit,Să desparţi a ta domnieDe a noastră-mpărăţie?Bani de aur ai bătut,Făr-a-ţi fi de mine teamă,Făr-a vrea ca să dai seamă!
-De-am fost bun, rău la domnieDumnezeu singur o ştie;De-am fost mare pre pământ,Cată-acum de vezi ce sunt!
-Constantine Brâncovene!Nu-mi grăi vorbe viclene!De ţi-e milă de copiiŞi de vrei ca să mai fii,Lasă legea creştineascăŞi te dă-n legea turcească!
-Facă Dumnezeu ce-o vrea!Chiar pe toţi de ne-aţi tăiaNu mă las de legea mea!
Sultanul din foişorDete semn lui imbrohor,Doi gealaţi veneau curândSăbiile fluturând,Şi spre robi dacă mergeauDin coconi îşi alegeauPe cel mare şi frumosŞi-l puneau pe scaun jos.Şi când spada repezeaCapul iute-i reteza!Brâncoveanu greu ofta:„Doamne, fie voia Ta!”
Cei gealaţi iarăşi mergeauŞi din doi îşi alegeauPe cel gingaş mijlociu,Cu păr neted şi gălbiu,Şi pe scaun îl puneaŞi capul îi reteza!Brâncoveanu greu ofta:„Doamne, fie voia Ta!”
Sultanul se minunaŞi cu milă îi grăia:-Brâncovene Constantin,Boier vechi şi domn creştin!Patru fii tu ai avut,Din ei, trei ţi i-ai pierdut,Numai unul ţi-a rămas!Cu zile de vrei să-l las,Lasă legea creştineascăŞi te dă-n legea turcească!
-Mare-i Domnul Dumnezeu!Creştin bun m-am născut eu,Creştin bun a muri vreu…Taci drăguţă nu mai plângeCă-n piept inima-mi se frânge,Taci şi mori în legea ta,Că tu ceru-i căpăta!
Imbrohorul se-ncrunta,Gealaţii înainta,Şi pe blândul copilaş,Dragul tatii fecioraş,La pământ îl aruncaŞi zilele-i ridicaBrâncoveanu greu oftaŞi din suflet cuvânta:„Doamne, fie voia Ta!”
Apoi el se-ntuneca,Inima-i se despica,Pe copii se arunca,Îi bocea, îi săruta,Şi turbând apoi striga:-Alelei! Tâlhari păgâni!Alei! Voi feciori de câini!Patru fii eu am avut,Pe toţi patru i-aţi pierdut!Dar-ar Domnul DumnezeuSă fie pe gândul meu:Să vă ştergeţi pre pământCum se şterg norii de vânt,Să n-aveţi loc de îngropat,Nici copii de sărutat!
Turcii crunt se oţărauŞi pe dânsul tăbărauŞi zilele-i ridicau…-Câini turbaţi, turci, liftă rea!De-aţi mânca şi carnea mea,Să ştiţi c-a murit creştinBrâncoveanu Constantin!
https://www.youtube.com/watch?v=Bb9lgytKEMI [https://www.youtube.com/watch?v=Bb9lgytKEMI]
-Dragii mei, coconi iubiţi!Lăsaţi somnul, vă treziţi,Armele vi le gătiţi,Că pe noi ne-a-nconjuratPaşa cel neîmpăcat,Ieniceri cu tunuri mariCe sparg ziduri cât de tari!
Bine vorba nu sfârşea,Turcii-n casă năvălea,Pe toţi şase mi-i prindeaŞi-i ducea de-i închideaLa Stambul, în turnul mareCe se-nalţă lângă mare,Unde zac feţe domneştiŞi soli mari împărăteşti.Mult acolo nu zăceauCă sultanu-i aduceaLângă foişorul luiPe malul Bosforului.
-Brâncovene Constantin,Boier vechi şi domn creştin,Adevăr e c-ai gândit,Pân-a nu fi mazilit,Să desparţi a ta domnieDe a noastră-mpărăţie?Bani de aur ai bătut,Făr-a-ţi fi de mine teamă,Făr-a vrea ca să dai seamă!
-De-am fost bun, rău la domnieDumnezeu singur o ştie;De-am fost mare pre pământ,Cată-acum de vezi ce sunt!
-Constantine Brâncovene!Nu-mi grăi vorbe viclene!De ţi-e milă de copiiŞi de vrei ca să mai fii,Lasă legea creştineascăŞi te dă-n legea turcească!
-Facă Dumnezeu ce-o vrea!Chiar pe toţi de ne-aţi tăiaNu mă las de legea mea!
Sultanul din foişorDete semn lui imbrohor,Doi gealaţi veneau curândSăbiile fluturând,Şi spre robi dacă mergeauDin coconi îşi alegeauPe cel mare şi frumosŞi-l puneau pe scaun jos.Şi când spada repezeaCapul iute-i reteza!Brâncoveanu greu ofta:„Doamne, fie voia Ta!”
Cei gealaţi iarăşi mergeauŞi din doi îşi alegeauPe cel gingaş mijlociu,Cu păr neted şi gălbiu,Şi pe scaun îl puneaŞi capul îi reteza!Brâncoveanu greu ofta:„Doamne, fie voia Ta!”
Sultanul se minunaŞi cu milă îi grăia:-Brâncovene Constantin,Boier vechi şi domn creştin!Patru fii tu ai avut,Din ei, trei ţi i-ai pierdut,Numai unul ţi-a rămas!Cu zile de vrei să-l las,Lasă legea creştineascăŞi te dă-n legea turcească!
-Mare-i Domnul Dumnezeu!Creştin bun m-am născut eu,Creştin bun a muri vreu…Taci drăguţă nu mai plângeCă-n piept inima-mi se frânge,Taci şi mori în legea ta,Că tu ceru-i căpăta!
Imbrohorul se-ncrunta,Gealaţii înainta,Şi pe blândul copilaş,Dragul tatii fecioraş,La pământ îl aruncaŞi zilele-i ridicaBrâncoveanu greu oftaŞi din suflet cuvânta:„Doamne, fie voia Ta!”
Apoi el se-ntuneca,Inima-i se despica,Pe copii se arunca,Îi bocea, îi săruta,Şi turbând apoi striga:-Alelei! Tâlhari păgâni!Alei! Voi feciori de câini!Patru fii eu am avut,Pe toţi patru i-aţi pierdut!Dar-ar Domnul DumnezeuSă fie pe gândul meu:Să vă ştergeţi pre pământCum se şterg norii de vânt,Să n-aveţi loc de îngropat,Nici copii de sărutat!
Turcii crunt se oţărauŞi pe dânsul tăbărauŞi zilele-i ridicau…-Câini turbaţi, turci, liftă rea!De-aţi mânca şi carnea mea,Să ştiţi c-a murit creştinBrâncoveanu Constantin!
https://www.youtube.com/watch?v=Bb9lgytKEMI [https://www.youtube.com/watch?v=Bb9lgytKEMI]
