16 August 2017
Programul „Prima casă” a avut un rol modest din perspectivă socială, susține Valentin Lazea, economistul-șef al Băncii Naționale a României (BNR), având la bază analiza caracteristicilor debitorilor după venit, care arată o utilizare limitată a programului de către persoanele cu venituri reduse. Aceeași situație se întâlnește și la creditele ipotecare standard.
Singurul aspect social pe care programul „Prima casă” îl asigură este un acces mai mare al tinerilor la achiziționarea unei locuințe, în condițiile în care ponderea debitorilor cu vârste de până în 35 de ani este mai mare în acest caz, se arată în caietul de studii realizat de Valentin Lazea, economistul-șef al BNR. În opinia acestuia, din perspectivă socială, „Prima casă” a avut un rol modest. Afirmația sa are la bază „analiza caracteristicilor debitorilor după venit, care arată o utilizare limitată a programului de către debitorii cu venituri reduse, similară situației existente în cazul creditelor ipotecare standard”.
Economistul-șef al băncii centrale subliniază că un aspect important al caracterului social al creditării oferite prin programul „Prima casă” este costul relativ scăzut care este asigurat, pe de o parte, prin nivelul redus al ratei dobânzii și, pe de altă parte, prin exceptarea acestor credite de la cerințele privind nivelul minim al avansului (respectiv al indicatorului credit/garanție, LTV). „Analiza valorii creditelor contractate arată însă o creștere a ponderii debitorilor care contractează credite prin acest program la o valoare a indicatorului LTV mult inferioară, așadar care au capacitatea plății unui avans la credit semnificativ mai mare decât cel minim solicitat de program. În aceste condiții, programul nu reprezintă decât o formă de transfer al unor sume de bani de la buget către sectorul privat și nu o formă de creștere a accesabilității persoanelor fizice la obținerea de credite în vederea achiziționării unei locuințe”, explică Valentin Lazea.
Aceeași analiză relevă ponderea importantă a creditelor acordate prin acest program în fluxul nou de credite. În prezent, creditele acordate prin programul „Prima casă” totalizează 33 miliarde de lei, echivalentul a 4,5% din PIB. Pentru anul 2017, volumul de credite nou-acordate, conform plafonului de garanții aprobat, este de 5 miliarde de lei.
Potrivit economistului-șef al BNR, efortul bugetar de continuare a programului „Prima casă”, în condițiile în care activitatea pieței creditului s-a reluat, ba chiar se apropie de o evoluție care ar putea pune probleme de stabilitate financiară, nu se mai justifică. Programul poate produce „distorsiuni în mecanismul de piață, băncile nefiind impulsionate în dezvoltarea de produse de creditare ipotecară cu risc redus în condițiile existenței acestui program care asigură un cost semnificativ mai mic datorită garanției de 50% oferite de către stat”, se explică în studiu.
Riscurile la adresa stabilității financiare generate de programul „Prima casă”, pe lângă caracterul sistemic al acestuia (în prezent acesta reprezintă o treime din creditarea acordată populației), sunt determinate de contribuția acestuia la creșterea interdependențelor dintre sectorul bancar și cel de stat și a celor dintre ciclul de credit și cel al prețurilor imobiliare (inclusiv la nivel regional), precum și de creșterea gradului de îndatorare (valoarea mediană a indicatorului pentru aceste credite era de 47%, octombrie 2017).
În plus, creditele acordate prin programul „Prima casă” îngreunează procesul de executare silită. Conform legislației, în cazul în care debitorul unui astfel de credit nu își onorează obligațiile de plată, spre deosebire de un credit standard, banca nu are dreptul să inițieze direct procedurile de executare a garanției ipotecare, trebuind să solicite autorității fiscale derularea procedurii de executare, după cum se subliniază în același studiu.
Singurul aspect social pe care programul „Prima casă” îl asigură este un acces mai mare al tinerilor la achiziționarea unei locuințe, în condițiile în care ponderea debitorilor cu vârste de până în 35 de ani este mai mare în acest caz, se arată în caietul de studii realizat de Valentin Lazea, economistul-șef al BNR. În opinia acestuia, din perspectivă socială, „Prima casă” a avut un rol modest. Afirmația sa are la bază „analiza caracteristicilor debitorilor după venit, care arată o utilizare limitată a programului de către debitorii cu venituri reduse, similară situației existente în cazul creditelor ipotecare standard”.
Economistul-șef al băncii centrale subliniază că un aspect important al caracterului social al creditării oferite prin programul „Prima casă” este costul relativ scăzut care este asigurat, pe de o parte, prin nivelul redus al ratei dobânzii și, pe de altă parte, prin exceptarea acestor credite de la cerințele privind nivelul minim al avansului (respectiv al indicatorului credit/garanție, LTV). „Analiza valorii creditelor contractate arată însă o creștere a ponderii debitorilor care contractează credite prin acest program la o valoare a indicatorului LTV mult inferioară, așadar care au capacitatea plății unui avans la credit semnificativ mai mare decât cel minim solicitat de program. În aceste condiții, programul nu reprezintă decât o formă de transfer al unor sume de bani de la buget către sectorul privat și nu o formă de creștere a accesabilității persoanelor fizice la obținerea de credite în vederea achiziționării unei locuințe”, explică Valentin Lazea.
Aceeași analiză relevă ponderea importantă a creditelor acordate prin acest program în fluxul nou de credite. În prezent, creditele acordate prin programul „Prima casă” totalizează 33 miliarde de lei, echivalentul a 4,5% din PIB. Pentru anul 2017, volumul de credite nou-acordate, conform plafonului de garanții aprobat, este de 5 miliarde de lei.
Potrivit economistului-șef al BNR, efortul bugetar de continuare a programului „Prima casă”, în condițiile în care activitatea pieței creditului s-a reluat, ba chiar se apropie de o evoluție care ar putea pune probleme de stabilitate financiară, nu se mai justifică. Programul poate produce „distorsiuni în mecanismul de piață, băncile nefiind impulsionate în dezvoltarea de produse de creditare ipotecară cu risc redus în condițiile existenței acestui program care asigură un cost semnificativ mai mic datorită garanției de 50% oferite de către stat”, se explică în studiu.
Riscurile la adresa stabilității financiare generate de programul „Prima casă”, pe lângă caracterul sistemic al acestuia (în prezent acesta reprezintă o treime din creditarea acordată populației), sunt determinate de contribuția acestuia la creșterea interdependențelor dintre sectorul bancar și cel de stat și a celor dintre ciclul de credit și cel al prețurilor imobiliare (inclusiv la nivel regional), precum și de creșterea gradului de îndatorare (valoarea mediană a indicatorului pentru aceste credite era de 47%, octombrie 2017).
În plus, creditele acordate prin programul „Prima casă” îngreunează procesul de executare silită. Conform legislației, în cazul în care debitorul unui astfel de credit nu își onorează obligațiile de plată, spre deosebire de un credit standard, banca nu are dreptul să inițieze direct procedurile de executare a garanției ipotecare, trebuind să solicite autorității fiscale derularea procedurii de executare, după cum se subliniază în același studiu.
