6 Noiembrie 2017
Aniversarea, la 31 octombrie 2017, a 500 de ani de la începuturile Reformei Protestante s-a încheiat cu un apel la iertare reciprocă, între catolici şi protestanţi, pentru denigrarea reciprocă de-a lungul secolelor, după cum se vede în Comunicatul comun al Federaţiei Mondiale a Luteranilor şi al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, din 31 octombrie 2017.
Acest eveniment constituie şi un prilej de evidenţiere a relaţiilor intercreştine ortodoxe-luterane, în general, şi a relaţiilor istorice dintre Biserica Ortodoxă Română și Biserica Evanghelică Luterană din Transilvania, în particular. Produsă la aproape 500 de ani după marea schismă din anul 1054, dintre Biserica Apuseană şi Biserica Răsăriteană, Reforma protestantă, începută în anul 1517 de teologul german Martin Luther, a fost o amplă mişcare de contestare a puterii papale absolute şi o încercare dramatică de a înlocui autoritatea Papei şi a tradiţiei eclesiale cu autoritatea unică a Sfintei Scripturi (Sola Scriptura), pe care a tradus-o apoi în limba poporului, dar şi de a înlocui doctrina faptelor meritorii cu suficienţa credinţei (Sola Fide) şi a harului (Sola Gratia), preoţia clericală, primită prin hirotonie, cu preoţia universală, primită prin botez, teologia scolastică raţionalistă, cu o teologie scripturistică, respingând totodată cultul sfinţilor şi al sfintelor icoane. Confruntarea polemică şi uneori violentă (războaie religioase) dintre creştinii catolici, fideli Romei papale, şi creştinii protestanţi, despărţiţi de Roma, a durat secole de-a rândul, până la mijlocul secolului 20, când polemica a fost înlocuită cu dialogul ecumenic. Confruntarea polemică dintre catolici şi protestanţi a slăbit considerabil unitatea creştină a Occidentului şi parţial, în plan social, a cauzat secularizarea acestuia. Adesea, ambele tabere aflate în conflict religios încercau să-i atragă de partea lor pe creştinii ortodocşi. Întâlnirea, convieţuirea şi chiar cooperarea creştinilor ortodocşi români cu creştinii luterani de etnie germană s-au realizat mai ales în Translivania. Reformatorul umanist Johannes Honterus a marcat profund istoria luteranismului german din Transilvania. Începând cu anul 1544, au fost tipărite primele cărți în limba română prin colaborarea dintre sașii din Transilvania, care au acceptat ideile Reformei luterane, și tipografii ortodocși români, precum Filip Moldoveanul sau diaconul Coresi. Tipografii ortodocși români au beneficiat de sprijinul și susținerea materială a sașilor luterani sibieni sau brașoveni, evidențiind în lucrările lor necesitarea dezvoltării culturale a românilor ortodocşi și grija clericilor pentru hrana spirituală a poporului. Evoluția istorică a relațiilor dintre românii ortodocși și sașii luterani din Transilvania, în secolul al 19 lea, prezintă numeroase interese comune la nivel instituțional, comunitar și al dezvoltării identității etnice şi religioase. Ambele comunități au fost marcate de activitatea și prestigiul celor două mari personalități ecleziastice – mitropolitul ortodox Andrei Șaguna și episcopul luteran Daniel Teutsch. Îndelungata tradiţie a relaţiilor de convieţuire paşnică şi bună înţelegere, într-un context de pluralism religios, cultural şi etnic, a permis adesea o cooperare culturală şi socială, precum şi o solidaritate practică în situaţii dificile. Aceasta explică şi faptul că Biserica Ortodoxă Română cultivă în prezent un dialog academic şi o bună cooperare cu Biserica Evanghelică Luterană din Germania (EKD). Într-o Europă tot mai secularizată, tensionată şi fragmentată spiritual este necesară o mărturisire comună a valorilor eterne ale Evangheliei iubirii lui Hristos pentru umanitate şi o conlucrare practică, social-filantropică, în fața suferințelor multiple pentru a împărtăși oamenilor iubirea milostivă sau darnică a Preasfintei Treimi.
Biroul de presă al Patriarhiei Române
Acest eveniment constituie şi un prilej de evidenţiere a relaţiilor intercreştine ortodoxe-luterane, în general, şi a relaţiilor istorice dintre Biserica Ortodoxă Română și Biserica Evanghelică Luterană din Transilvania, în particular. Produsă la aproape 500 de ani după marea schismă din anul 1054, dintre Biserica Apuseană şi Biserica Răsăriteană, Reforma protestantă, începută în anul 1517 de teologul german Martin Luther, a fost o amplă mişcare de contestare a puterii papale absolute şi o încercare dramatică de a înlocui autoritatea Papei şi a tradiţiei eclesiale cu autoritatea unică a Sfintei Scripturi (Sola Scriptura), pe care a tradus-o apoi în limba poporului, dar şi de a înlocui doctrina faptelor meritorii cu suficienţa credinţei (Sola Fide) şi a harului (Sola Gratia), preoţia clericală, primită prin hirotonie, cu preoţia universală, primită prin botez, teologia scolastică raţionalistă, cu o teologie scripturistică, respingând totodată cultul sfinţilor şi al sfintelor icoane. Confruntarea polemică şi uneori violentă (războaie religioase) dintre creştinii catolici, fideli Romei papale, şi creştinii protestanţi, despărţiţi de Roma, a durat secole de-a rândul, până la mijlocul secolului 20, când polemica a fost înlocuită cu dialogul ecumenic. Confruntarea polemică dintre catolici şi protestanţi a slăbit considerabil unitatea creştină a Occidentului şi parţial, în plan social, a cauzat secularizarea acestuia. Adesea, ambele tabere aflate în conflict religios încercau să-i atragă de partea lor pe creştinii ortodocşi. Întâlnirea, convieţuirea şi chiar cooperarea creştinilor ortodocşi români cu creştinii luterani de etnie germană s-au realizat mai ales în Translivania. Reformatorul umanist Johannes Honterus a marcat profund istoria luteranismului german din Transilvania. Începând cu anul 1544, au fost tipărite primele cărți în limba română prin colaborarea dintre sașii din Transilvania, care au acceptat ideile Reformei luterane, și tipografii ortodocși români, precum Filip Moldoveanul sau diaconul Coresi. Tipografii ortodocși români au beneficiat de sprijinul și susținerea materială a sașilor luterani sibieni sau brașoveni, evidențiind în lucrările lor necesitarea dezvoltării culturale a românilor ortodocşi și grija clericilor pentru hrana spirituală a poporului. Evoluția istorică a relațiilor dintre românii ortodocși și sașii luterani din Transilvania, în secolul al 19 lea, prezintă numeroase interese comune la nivel instituțional, comunitar și al dezvoltării identității etnice şi religioase. Ambele comunități au fost marcate de activitatea și prestigiul celor două mari personalități ecleziastice – mitropolitul ortodox Andrei Șaguna și episcopul luteran Daniel Teutsch. Îndelungata tradiţie a relaţiilor de convieţuire paşnică şi bună înţelegere, într-un context de pluralism religios, cultural şi etnic, a permis adesea o cooperare culturală şi socială, precum şi o solidaritate practică în situaţii dificile. Aceasta explică şi faptul că Biserica Ortodoxă Română cultivă în prezent un dialog academic şi o bună cooperare cu Biserica Evanghelică Luterană din Germania (EKD). Într-o Europă tot mai secularizată, tensionată şi fragmentată spiritual este necesară o mărturisire comună a valorilor eterne ale Evangheliei iubirii lui Hristos pentru umanitate şi o conlucrare practică, social-filantropică, în fața suferințelor multiple pentru a împărtăși oamenilor iubirea milostivă sau darnică a Preasfintei Treimi.
Biroul de presă al Patriarhiei Române
