9 August 2019
În fiecare an, în perioada Postului Adormirii Maicii Domnului, părintele protopop Olimpiu Zăhan, dimpreună cu alți clerici din protopopiatul Târgu-Mureș, vizitează comunitățile ortodoxe de pe Valea Nirajului, respectiv bisericile recunoscute ca fiind monumente istorice, prilej cu care este oficiată slujba Paraclisului Maicii Domnului. Parohiile vizitate în aceste zile sunt: Izla, Crăciunești, Nicolești, Berghia, Tirimia, Văleni (Oaia), Miercurea Nirajului (Sânt Andrei), Șardul Nirajului, Moșuni, Veța, Poienița, Bolintineni, Murgești și Ernei. Aici, puținii credincioși o cinstesc cu mare evlavie pe Maica Domnului, ca una care este singura ajutătoare, ocrotitoare și mijlocitoare către Dumnezeu.
Multe dintre bisericile de lemn din Transilvania sunt situate pe Valea Nirajului, numită şi „Valea Plângerii”. Pe aceste plaiuri, elementul ortodox românesc a înregistrat de-a lungul timpului un regres continuu, ajungându-se în unele locuri până la dispariţia credincioşilor. Pentru cei care doresc să cunoască felul în care s-a păstrat limba română şi identitatea distinctă față de tradițiile celor care au condus Transilvania vreme de aproape 1000 de ani, aceste biserici de lemn reprezintă un element „cheie”.
Locașurile de cult sunt produsul unei culturi diferite de cea a maghiarilor, sașilor sau secuilor. Simbioza dintre populaţia românească şi confesiunea ortodoxă constituie factorul care a oferit un sentiment de alteritate, scump plătit în epocă, dar care stă la baza „edificării” statului român actual. Astfel, prin aceste slujiri se păstrează strânsa legătură cu strămoșii noștri, cu ostenitorii acestor zone, care nu de puține ori au avut de pătimit pentru simplul fapt că s-au născut români.
Pr. protopop Olimpiu Zăhan
