Luni, 14 octombrie 2019, zi în care Biserica noastră face pomenirea Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași, Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei, s-a aflat în mijlocul obștii monahale de la Mănăstirea Subpiatră, protopopiatul Câmpeni. Cu prilejul hramului acestei vetre monahale, Ierarhul nostru, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, a oficiat Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur și a rostit cuvântul de învățătură. La momentul rânduit din cadrul slujbei, diaconul Alin-Ionuț Gheorghiță a fost hirotonit preot pe seama parohiei Viișoara, protopopiatul Sighișoara.
Adresându-se numeroșilor pelerini, Arhipăstorul nostru a spus: „Privind la Sfânta Cuvioasă Parascheva, care și-a oferit mintea și inima și viața ei întreagă lui Hristos, se cuvine să ne deschidem larg ușa sufletului, pentru ca să intre în el Mirele divin și să ne aducă pace, bucurie și desfătare cerească. În același timp, asemenea Sfintei Parascheva, se cade să trăim în așteptarea îmbrățișării lui Hristos la sfârșit, când totul va fi repus în ordine, când întregul univers Îl va adora pe Hristos, «Răscumpărătorul dumnezeiesc», «rădăcina lui David», «leul lui Iuda», «eroul de pe Golgota». Despre aceasta ne vorbește cartea Apocalipsei când ne arată că mii de mii și zeci de mii și zeci de mii de îngeri vor striga cu glas mare: «Vrednic este Mielul înjunghiat ca să primească slava și puterea, închinarea, cinstea și binecuvântarea». Să-i mulțumim Sfintei Parascheva că ne-a învățat să nu avem grijă de trup care este muritor, ci să avem grijă de sufletul cel nemuritor. Să-i mulțumim Sfintei Parascheva că ne-a învățat că cine pătimește în lumea aceasta împreună cu Hristos, va fi proslăvit și va împărăți cu El în cerul veșniciei”.
Potrivit tradiției, actuala biserică de lemn a Mănăstirii de la Subpiatră (comuna Sălciua) a fost edificată în anul 1797, pe locul unui locaș de cult mai vechi cunoscut sub denumirea de „Schitul Maicii Domnului”. Acea biserică avea să fie distrusă de către generalul Bukow în secolul al XVIII-lea, viețuitorii mănăstirii urmând să se refugieze cu tot cu tezaurul așezământului într-o peșteră din Muntele Bedeleu. Acest detaliu poate fi constatat din inscripția cu litere chirilice și românești, identificată deasupra ușii de la intrare.
În perioada interbelică, așezământul monahal avea să fie transformat în biserică parohială, din anul 1949 devenind filie a parohiei Sălciua de Jos. În ceea ce privește construcția bisericii, un lucru de remarcat este dimensiunea mică a ușii de la intrare care, fiind foarte joasă, împiedica intrarea prigonitorilor în locașul de cult, fiind călare pe cai. Pictura bisericii a fost executată pe pânză, aplicată pe perete, păstrându-se în prezent doar cea din Sfântul Altar și de pe catapeteasmă.
Viața spirituală a vetrei monahale de la Subpiatră a fost reconturată începând cu anul 1991, când a fost inițiată ridicarea unui nou locaș de cult, precum și a unui corp de chili. Între anii 2000-2001, partea exterioară a bisericii din lemn a fost supusă unui amplu proces de restaurare, în cadrul unui proiect sprijinit de Ministerul Culturii și Cultelor. În prezent, obștea Mănăstirii „Sfânta Cuvioasă Parascheva” de la Subpiatră se află sub oblăduirea maicii starețe monahia Maria Răfăilă.
