Miercuri, 24 iunie a.c., zi în care prăznuim Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Irineu a fost prezent în mijlocul obștii monahale de la Mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul” din municipiul Alba Iulia. Cu prilejul hramului acestei vetre călugărești, Întâistătătorul Eparhiei noastre, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, a oficiat Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur și a rostit cuvântul de învățătură. În cadrul slujbei, la momentul rânduit, tânărul George Mateș a fost hirotonit diacon. Obștea monahală de aici se află sub oblăduirea părintelui protosinghel Ioan Cojanu.
Adresându-se celor prezenți, Ierarhul nostru a spus: „Astăzi, când simțim prezența lui Hristos în mijlocul nostru, putem înțelege că lucrul cel mai extraordinar nu este să mergi pe lună sau să fabrici bombe atomice și arsenal nucelar. Lucrul cel mai măreț este ca Iisus Hristos să coboare în inima ta, în inima mea, în inima fiecăruia dintre noi. Fiecare zi este o zi minunată pentru acela care își predă integral viața sa lui Hristos Iisus, Răscumpărătorul divin și Suveranul lumii mântuite. Iată de ce Sfântul Ioan Botezătorul ne spune: «Cel ce crede în Fiul lui Dumnezeu are viață veșnică. Cel ce nu ascultă de Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el». Ceea ce facem acum, pe pământ, aici, în valea plângerii, facem pentru veșnicie. Dacă facem mult, vom avea mult. Dacă facem puțin, vom avea puțin. Dacă nu facem nimic, nu vom avea nimic. De aceea, Sfântul Ioan Botezătorul ne avertizează: «Iată, securea stă la rădăcina pomului și tot pomul care nu aduce roadă se taie și se aruncă în foc»”.
*
Așezământul mănăstiresc cu hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Alba Iulia a fost înființat în anul 1937, la o distanță de aproximativ 2 km de reședința eparhială a ierarhului Ioan Stroia (episcop al Armatei), vatra funcționând la început ca și schit. La 24 iunie 1948, cu prilejul hramului, episcopul Nicolae Colan al Clujului – sub jurisdicţia căruia se afla atunci schitul – a pus piatra de temelie pentru o nouă biserică, locaș care nu a mai fost ridicat datorită împotrivirii autorităților de stat. În anul 1966, egumenul schitului, părintele Grigorie, a fost obligat să părăsească așezământul împreună cu întreaga obște, plecând la Mănăstirea Sihăstria.
În 1989, în vechea Cetate a Bălgradului a fost adusă o biserică de lemn din satul Acmariu, construită în anul 1768. În 1990 s-a hotărât reînceperea vieții spirituale a acestui așezământ monahal, emiţându-se decizia de reînfiinţare a așezământului, de data aceasta cu statut de mănăstire. În anul 1994, biserica de lemn, aflată la poalele dealului Mamut, a fost mutată în locația actuală, fiind resfințită în anul 2001 după ce a fost împodobită cu pictură în stil bizantin. În prezent, se desfășoară lucrările de edificare a unei noi biserici mai încăpătoare, ca urmare a numărului crescând de credincioși și pelerini care poposesc aici.
