27 Iunie 2014
Duminică, 29 iunie, avem pomenirea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, cei ce sunt între Apostoli mai întâi pe scaun şezători şi lumii învăţători, propovăduitorii cei tari şi de Dumnezeu vestitori şi căpeteniile ucenicilor lui Hristos – cum îi numeşte Biserica în slujbele Sale.
Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Irineu al Alba Iuliei va fi prezent la Mânăstirea Râmeţ în această duminică din perioada Octoihului, a treia după Rusalii. Arhipăstorul nostru va săvârşi Sfânta Liturghie şi va rosti cuvântul de învăţătură cu ocazia prăznuirii hramului bisericii noi, a străvechii vetre monahale din eparhia noastră, aflată sub oblăduirea maicii stareţe Apolinaria Barb.
Părintele Atonie Cătinean, duhovnicul mănăstirii, ne-a prezentat un istoric al mânăstirii Râmeţ:
„Străjuită de culmile stâncoase ale munţilor Trascăului, Mănăstirea Râmeţ este localizată pe raza comunei Râmeţ, judeţul Alba, într-un cadru natural foarte pitoresc. La început a fost aici o adevărată sihăstrie a eremiţilor care trăiau în peşterile munţilor din jur. Cercetările istorice făcute la mănăstirea Râmeţ, atestă că veche a biserică a mănăstirii, care este monument istoric, este chiar biserica zidită de aceşti călugări eremiţi, în secolul al XIII-lea sau începutul secolului al XIV-lea. Din această perioadă sihăstria devine mănăstirea eremiţilor, prima şi cea mai organizată mănăstire din munţii Apuseni, care dăinuie până în zilele noastre. Cea dintâi referire documentară despre mănăstirea Râmeţ o avem pe al treilea strat de pictură din biserica veche care are următorul conţinut: „Am scris eu preapăcătosul rob al lui Dumnezeu, Mihu zugravul de la Crişul Alb, cu încuviinţarea Arhiepiscopului Ghelasie, în zilele regelui Ludovic, în anul 1377, luna iulie, ziua a doua”.
Mănăstirea Râmeţ a trecut şi prin perioade mai grele aşa cum este anul 1762, când armatele imperiale ale generalului Buccow au încercat să distrugă mănăstirea, lovind cu tunurile în zidurile bisericii. La scurt timp după refacerea bisericii, la 1785 este distrusă din nou deoarece credincioşi antrenaţi de călugări au participat efectiv la răscoala ţărănească a lui Horea, Cloşca şi Crişan. Începând din anul 1792 până în 1940 viaţa monahală a fost întreruptă, iar până în 1955 mănăstirea a fost locuită de călugări, vestiţi în acele vremuri prin viaţa lor de mare sfinţenie. În acest sens îl putem aminti pe stareţul Evloghie Oţa, originar din Geoagiu de Sus, care după o vieţuire la Sfântul Munte se întoarce în ţară şi pune bazele monahale la mănăstirea Râmeţ. În anul 1955 mănăstirea este transformată în chinovie de maici. În acelaşi an părintele Dometie Manolache, împreună cu un grup de surori din partea Sebeşului, care şi-au făcut o parte din ucenicia lor la mănăstirea Răteşti, vin la mănăstirea Râmeţ şi reînnoadă rânduiala monahală şi tradiţia îmbogăţită prin rugăciune şi evlavie. După moartea părintelui Dometie din anul 1975, conducere duhovnicească îi va reveni părintelui Ioachim, care va fi duhovnicul mănăstirii până în 2006, pe o perioadă de 31 de ani, ajutat de părintele Varsanufie, părintele Filotei şi părintele Ioanichie.
Mănăstirea Râmeţ are ca şi obşte aproximativ 100 de monahii şi surori. Pentru buna organizare a vieţii de obşte, vechile rucodelii de mână au fost înlocuite cu forma atelierelor mănăstireşti. Astăzi în mănăstire existând ateliere de ţesut covoare, tricotaj, croitorie şi broderie. Tradiţia existenţei unei şcoli în incinta mănăstirii Râmeţ datează din vremuri îndepărtate, ceea ce scoate în evidenţă că această mănăstire s-a dovedit a avea un rol important în cultura şi în menţinerea trează a conştiinţei unităţii de neam, credinţă şi de limbă. Iar legat de Sfântul Ghelasie, putem spune că a trăit în veacul al XIV-lea, fiind cunoscut ca întâistătător al acestui sobor mănăstiresc, apoi ales arhiepiscop al românilor din Transilvania. Împodobindu-se cu toate virtuţile creştineşti a fost făcător de minuni în timpul vieţii, dar şi după moarte, primind darul tămăduirii neputinţelor sufleteşti şi trupeşti. Dumnezeu a descoperit în chip minunat moaştele acestui Sfânt, care se păstrează în biserica mănăstirii Râmeţ.
Pentru că mănăstirea are biserica cea mare cu hramul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, în această zi este o mare bucurie pentru soborul mănăstirii şi pentru credincioșii pelerini care vin spre rugăciune şi închinare, bucuria fiind sporită de faptul că în ziua hramului îl vom avea în mijlocul nostru pe Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Irineu al Alba Iuliei care va săvârşi Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, împărtăşind credincioşilor cuvântul de învăţătură şi binecuvântările arhiereşti.
Tuturor celor care doresc să vină la mănăstire pentru rugăciune, pentru a se închina la moaştele Sfântului Ghelasie, le adresăm invitaţia şi îi aşteptăm cu drag pe toți și preoți și credincioși”.
Luni, 30 iunie, Biserica Ortodoxă Română prăznuieşte pe Sfântul Ierarh Ghelasie ale cărui sfinte moaşte se află la Mănăstirea Râmeţ.
Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Irineu al Alba Iuliei va fi prezent la Mânăstirea Râmeţ în această duminică din perioada Octoihului, a treia după Rusalii. Arhipăstorul nostru va săvârşi Sfânta Liturghie şi va rosti cuvântul de învăţătură cu ocazia prăznuirii hramului bisericii noi, a străvechii vetre monahale din eparhia noastră, aflată sub oblăduirea maicii stareţe Apolinaria Barb.
Părintele Atonie Cătinean, duhovnicul mănăstirii, ne-a prezentat un istoric al mânăstirii Râmeţ:
„Străjuită de culmile stâncoase ale munţilor Trascăului, Mănăstirea Râmeţ este localizată pe raza comunei Râmeţ, judeţul Alba, într-un cadru natural foarte pitoresc. La început a fost aici o adevărată sihăstrie a eremiţilor care trăiau în peşterile munţilor din jur. Cercetările istorice făcute la mănăstirea Râmeţ, atestă că veche a biserică a mănăstirii, care este monument istoric, este chiar biserica zidită de aceşti călugări eremiţi, în secolul al XIII-lea sau începutul secolului al XIV-lea. Din această perioadă sihăstria devine mănăstirea eremiţilor, prima şi cea mai organizată mănăstire din munţii Apuseni, care dăinuie până în zilele noastre. Cea dintâi referire documentară despre mănăstirea Râmeţ o avem pe al treilea strat de pictură din biserica veche care are următorul conţinut: „Am scris eu preapăcătosul rob al lui Dumnezeu, Mihu zugravul de la Crişul Alb, cu încuviinţarea Arhiepiscopului Ghelasie, în zilele regelui Ludovic, în anul 1377, luna iulie, ziua a doua”.
Mănăstirea Râmeţ a trecut şi prin perioade mai grele aşa cum este anul 1762, când armatele imperiale ale generalului Buccow au încercat să distrugă mănăstirea, lovind cu tunurile în zidurile bisericii. La scurt timp după refacerea bisericii, la 1785 este distrusă din nou deoarece credincioşi antrenaţi de călugări au participat efectiv la răscoala ţărănească a lui Horea, Cloşca şi Crişan. Începând din anul 1792 până în 1940 viaţa monahală a fost întreruptă, iar până în 1955 mănăstirea a fost locuită de călugări, vestiţi în acele vremuri prin viaţa lor de mare sfinţenie. În acest sens îl putem aminti pe stareţul Evloghie Oţa, originar din Geoagiu de Sus, care după o vieţuire la Sfântul Munte se întoarce în ţară şi pune bazele monahale la mănăstirea Râmeţ. În anul 1955 mănăstirea este transformată în chinovie de maici. În acelaşi an părintele Dometie Manolache, împreună cu un grup de surori din partea Sebeşului, care şi-au făcut o parte din ucenicia lor la mănăstirea Răteşti, vin la mănăstirea Râmeţ şi reînnoadă rânduiala monahală şi tradiţia îmbogăţită prin rugăciune şi evlavie. După moartea părintelui Dometie din anul 1975, conducere duhovnicească îi va reveni părintelui Ioachim, care va fi duhovnicul mănăstirii până în 2006, pe o perioadă de 31 de ani, ajutat de părintele Varsanufie, părintele Filotei şi părintele Ioanichie.
Mănăstirea Râmeţ are ca şi obşte aproximativ 100 de monahii şi surori. Pentru buna organizare a vieţii de obşte, vechile rucodelii de mână au fost înlocuite cu forma atelierelor mănăstireşti. Astăzi în mănăstire existând ateliere de ţesut covoare, tricotaj, croitorie şi broderie. Tradiţia existenţei unei şcoli în incinta mănăstirii Râmeţ datează din vremuri îndepărtate, ceea ce scoate în evidenţă că această mănăstire s-a dovedit a avea un rol important în cultura şi în menţinerea trează a conştiinţei unităţii de neam, credinţă şi de limbă. Iar legat de Sfântul Ghelasie, putem spune că a trăit în veacul al XIV-lea, fiind cunoscut ca întâistătător al acestui sobor mănăstiresc, apoi ales arhiepiscop al românilor din Transilvania. Împodobindu-se cu toate virtuţile creştineşti a fost făcător de minuni în timpul vieţii, dar şi după moarte, primind darul tămăduirii neputinţelor sufleteşti şi trupeşti. Dumnezeu a descoperit în chip minunat moaştele acestui Sfânt, care se păstrează în biserica mănăstirii Râmeţ.
Pentru că mănăstirea are biserica cea mare cu hramul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, în această zi este o mare bucurie pentru soborul mănăstirii şi pentru credincioșii pelerini care vin spre rugăciune şi închinare, bucuria fiind sporită de faptul că în ziua hramului îl vom avea în mijlocul nostru pe Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Irineu al Alba Iuliei care va săvârşi Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, împărtăşind credincioşilor cuvântul de învăţătură şi binecuvântările arhiereşti.
Tuturor celor care doresc să vină la mănăstire pentru rugăciune, pentru a se închina la moaştele Sfântului Ghelasie, le adresăm invitaţia şi îi aşteptăm cu drag pe toți și preoți și credincioși”.
Luni, 30 iunie, Biserica Ortodoxă Română prăznuieşte pe Sfântul Ierarh Ghelasie ale cărui sfinte moaşte se află la Mănăstirea Râmeţ.
