27 Decembrie 2014
În cea de-a treia zi a praznicului Naşterii Domnului, pe 27 decembrie, Biserica Ortodoxă îl pomeneşte pe Sfântul Apostol, Întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan.
Sfântul Apostol, Întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan a fost unul dintre cei şapte diaconi aleşi de Sfinţii Apostoli, din motive pastoral-misionare, aşa cum ne relatează Sfântul apostol şi Evanghelist Luca în capitolul 6 din Faptele Apostolilor: evreii din afara Palestinei (numiţi elinişti), de cultură şi limbă greacă, aveau sinagoga lor aparte, în Ierusalim, şi oficiau slujbele în limba greacă, nu în limba ebraică. Ei s-au plâns, la un moment dat, că la distribuirea zilnică a bunurilor, în special a hranei, văduvele eliniste nu mai ajungeau să primească aceste ajutoare. Întrucât Sfinţii Apostoli aveau misiunea de a rosti rugăciunile, de a frânge pâinea (împărtăşania, în forma primară) şi de a catehiza în cadrul întrunirilor liturgice, au propus mulţimilor să fie aleşi „şapte bărbaţi cu nume bun, plini de Duh Sfânt şi de înţelepciune”, pe care să-i rânduiască pentru această slujire. Au fost, astfel, aleşi: Ştefan, Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena şi Nicolae.
Sfântul Ştefan, care se bucura de întâietate în rândul diaconilor, fiind socotit „arhidiacon”, „făcea minuni şi semne în popor”, atrăgându-şi mânia evreilor, care au găsit martori mincinoşi şi l-au acuzat pe Sfântul Ştefan ci necinsteşte credinta ebraică. Fiind dus în Sinedriu, Sfântul Ştefan a ţinut o predica în care a observat faptul că poporul evreu a ignorat şi a respins tot binele pe care Dumnezeu a vrut să i-l facă.
Acest cuvânt al arhidiaconului a atras mânia evreilor, care l-au scos afară din Cetate şi l-au omorât cu pietre, Ştefan devenind primul martir creştin.
La biserica ridicată în cinstea Sfântului Ştefan pe colina de la capătul Văii Iosafat din Ierusalim, vin şi se roagă numeroşi creştini din toate părţile lumii. În apropierea bisericii se află una din cele şapte porţi ale cetăţii şi care poartă numele Sfântului Ştefan indicând astfel poarta prin care a fost scos din cetate şi ucis cu pietre.
Sfântul Apostol, Întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan a fost unul dintre cei şapte diaconi aleşi de Sfinţii Apostoli, din motive pastoral-misionare, aşa cum ne relatează Sfântul apostol şi Evanghelist Luca în capitolul 6 din Faptele Apostolilor: evreii din afara Palestinei (numiţi elinişti), de cultură şi limbă greacă, aveau sinagoga lor aparte, în Ierusalim, şi oficiau slujbele în limba greacă, nu în limba ebraică. Ei s-au plâns, la un moment dat, că la distribuirea zilnică a bunurilor, în special a hranei, văduvele eliniste nu mai ajungeau să primească aceste ajutoare. Întrucât Sfinţii Apostoli aveau misiunea de a rosti rugăciunile, de a frânge pâinea (împărtăşania, în forma primară) şi de a catehiza în cadrul întrunirilor liturgice, au propus mulţimilor să fie aleşi „şapte bărbaţi cu nume bun, plini de Duh Sfânt şi de înţelepciune”, pe care să-i rânduiască pentru această slujire. Au fost, astfel, aleşi: Ştefan, Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena şi Nicolae.
Sfântul Ştefan, care se bucura de întâietate în rândul diaconilor, fiind socotit „arhidiacon”, „făcea minuni şi semne în popor”, atrăgându-şi mânia evreilor, care au găsit martori mincinoşi şi l-au acuzat pe Sfântul Ştefan ci necinsteşte credinta ebraică. Fiind dus în Sinedriu, Sfântul Ştefan a ţinut o predica în care a observat faptul că poporul evreu a ignorat şi a respins tot binele pe care Dumnezeu a vrut să i-l facă.
Acest cuvânt al arhidiaconului a atras mânia evreilor, care l-au scos afară din Cetate şi l-au omorât cu pietre, Ştefan devenind primul martir creştin.
La biserica ridicată în cinstea Sfântului Ştefan pe colina de la capătul Văii Iosafat din Ierusalim, vin şi se roagă numeroşi creştini din toate părţile lumii. În apropierea bisericii se află una din cele şapte porţi ale cetăţii şi care poartă numele Sfântului Ştefan indicând astfel poarta prin care a fost scos din cetate şi ucis cu pietre.
