7 Aprilie 2015
Iconografia ortodoxă este un domeniu al vieţii bisericeşti care a renăscut în România după căderea comunismului, la sfârşitul anului 1989. Mai multe despre situaţia actuală a artei iconografice româneşti şi despre iconarii români se pot afla din articolul intitulat „Noii maeştri români: Iconografie inovativă în matricea tradiţiei“, scris de monahia Atanasia Văetişi de la Mănăstirea Stavropoleus din Bucureşti şi publicată în revista online de specialitate „Orthodox Arts Journal“, foarte cunoscută în plan internaţional.
Alături de renaşterea muzicii bisericeşti ortodoxe, putem spune că iconografia contemporană constituie vârful de lance al exprimării autentice a specificului Ortodoxiei. În România, regimul comunist a rupt tradiţia formării de maeştri iconari, cel puţin la nivel instituţional, pentru că nu a existat o şcoală publică care să îşi asume formarea de iconari profesionişti. Renaşterea vieţii bisericeşti de la noi după 1989 a însemnat şi maturizarea unei noi clase de artişti bisericeşti care au căpătat, în ultimii ani, o relevanţă bine conturată. „În cei 25 de ani care s-au scurs de la revoluţia anticomunistă din Estul Europei, schimbările sunt impresionante. Astăzi este un gest comun să comanzi o icoană pentru casa ta sau să o oferi ca dar. Patru dintre cele douăsprezece facultăţi de teologie ortodoxă din ţară (România) au creat departamente de artă sacră, pregătind iconografi şi specialişti în prezervarea iconografiei medievale; şi mulţi dintre absolvenţii lor au devenit profesionişti în pictarea icoanelor şi frescelor. După regimul ateist, viaţa religioasă a renăscut în toate dimensiunile ei: artă, viaţă liturgică, viaţă parohială şi comunităţile monastice. Acum sunt noi biserici parohiale, noi mănăstiri, noi sfinţi canonizaţi şi, de asemenea, noi martiri creştini ai persecuţiei comuniste care primesc o mare venerare populară şi aşteaptă să fie canonizaţi. În acest context, icoana a devenit o prezenţă obişnuită în case şi la locurile de muncă“, arată maica Atanasia Văetişi.
În cadrul cuprinzătorului articol, maica prezintă câteva componente specifice ale iconografiei româneşti contemporane, modurile în care s-au educat şi s-au perfecţionat iconarii noştri, relaţia lor cu tradiţia românească şi cea largă, a Ortodoxiei Răsăritene. De asemenea, maica a făcut şi prezentări ale maeştrilor iconari din România contemporană care se bucură de cunoaştere şi prestigiu în ţară şi în străinătate, ilustrând principalele lor opere.
Acest articol are meritul de a plasa în spaţiul dezbaterilor şi preocupărilor internaţionale referitoare la arta bisericească specificul, frumuseţea, curajul şi puterea de exprimare a iconografiei româneşti contemporane, care se aşază în fruntea unor alte astfel de manifestări din celelalte ţări ortodoxe, cu care iconografii noştri se află într-un strâns dialog de cunoaştere. (Marius Nedelcu)
Sursa: ziarullumina.ro [http://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/prezentare-iconografiei-romanesti-contemporane]
Alături de renaşterea muzicii bisericeşti ortodoxe, putem spune că iconografia contemporană constituie vârful de lance al exprimării autentice a specificului Ortodoxiei. În România, regimul comunist a rupt tradiţia formării de maeştri iconari, cel puţin la nivel instituţional, pentru că nu a existat o şcoală publică care să îşi asume formarea de iconari profesionişti. Renaşterea vieţii bisericeşti de la noi după 1989 a însemnat şi maturizarea unei noi clase de artişti bisericeşti care au căpătat, în ultimii ani, o relevanţă bine conturată. „În cei 25 de ani care s-au scurs de la revoluţia anticomunistă din Estul Europei, schimbările sunt impresionante. Astăzi este un gest comun să comanzi o icoană pentru casa ta sau să o oferi ca dar. Patru dintre cele douăsprezece facultăţi de teologie ortodoxă din ţară (România) au creat departamente de artă sacră, pregătind iconografi şi specialişti în prezervarea iconografiei medievale; şi mulţi dintre absolvenţii lor au devenit profesionişti în pictarea icoanelor şi frescelor. După regimul ateist, viaţa religioasă a renăscut în toate dimensiunile ei: artă, viaţă liturgică, viaţă parohială şi comunităţile monastice. Acum sunt noi biserici parohiale, noi mănăstiri, noi sfinţi canonizaţi şi, de asemenea, noi martiri creştini ai persecuţiei comuniste care primesc o mare venerare populară şi aşteaptă să fie canonizaţi. În acest context, icoana a devenit o prezenţă obişnuită în case şi la locurile de muncă“, arată maica Atanasia Văetişi.
În cadrul cuprinzătorului articol, maica prezintă câteva componente specifice ale iconografiei româneşti contemporane, modurile în care s-au educat şi s-au perfecţionat iconarii noştri, relaţia lor cu tradiţia românească şi cea largă, a Ortodoxiei Răsăritene. De asemenea, maica a făcut şi prezentări ale maeştrilor iconari din România contemporană care se bucură de cunoaştere şi prestigiu în ţară şi în străinătate, ilustrând principalele lor opere.
Acest articol are meritul de a plasa în spaţiul dezbaterilor şi preocupărilor internaţionale referitoare la arta bisericească specificul, frumuseţea, curajul şi puterea de exprimare a iconografiei româneşti contemporane, care se aşază în fruntea unor alte astfel de manifestări din celelalte ţări ortodoxe, cu care iconografii noştri se află într-un strâns dialog de cunoaştere. (Marius Nedelcu)
Sursa: ziarullumina.ro [http://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/prezentare-iconografiei-romanesti-contemporane]
