Un loc important în ţinutul fascinant al Munţilor Apuseni îl ocupă izvoarele, cu apa lor proaspătă şi cristalină. Dacă apele primordiale, la porunca lui Dumnezeu, au produs creaturile vii – deci au produs viaţă – nimeni n-ar trebui să fie surprins că în Botez, apele sunt capabile să dea viaţă, adică să ne nască la o viaţă nouă.
Un loc important în ţinutul fascinant al Munţilor Apuseni îl ocupă izvoarele, cu apa lor proaspătă şi cristalină. Dacă apele primordiale, la porunca lui Dumnezeu, au produs creaturile vii – deci au produs viaţă – nimeni n-ar trebui să fie surprins că în Botez, apele sunt capabile să dea viaţă, adică să ne nască la o viaţă nouă.
Poposind lângă un izvor, orice călător poate să înţeleagă că nu numai trupul, ci şi sufletul are nevoie de apă – de apa vieţii veşnice, adusă nouă de către Hristos Care a zis: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea” (In. 7, 37). Iată de ce sfinţim apa care devine agheasmă, organ de vindecare şi de har, purificându-ne şi protejându-ne împotriva demonilor şi a oricărui rău.
Îmi exprim admiraţia faţă de moţii noştri demni şi dârzi, prietenoşi şi ospitalieri, care iubesc plaiul lor etnic – Ţara de Apus –, cum o numeşte istoricul român Vasile Pârvan. Amenajarea şi cosmetizarea acestor izvoare este o dovadă că ei preţuiesc apa, simbol al vieţii şi bogăţie naturală ce nu poate fi înlocuită.
