4 Aprilie 2014
În legătură cu declaraţiile conducerii Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) referitoare la subvenţiile acordate unităţilor bisericeşti, Patriarhia Română precizează:
Conform articolelor 169 şi 170 din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, bunurile comune ale parohiilor, schiturilor, mănăstirilor, protopopiatelor, vicariatelor, episcopiilor, arhiepiscopiilor, mitropoliilor şi Patriarhiei, asociaţiilor şi fundaţiilor constituite de Biserică, între care terenurile agricole, pădurile, păşunile, viile, livezile, grădinile etc. fac parte din patrimoniul bisericesc. Acestea sunt administrate conform destinaţiei lor pentru întreţinerea bisericilor şi mănăstirilor, precum şi pentru susţinerea operei misionar-pastorale, social-filantropice, educaţionale şi culturale a Bisericii.
Cea mai mare parte a unităţilor bisericeşti (parohii şi mănăstiri sărace din mediul rural) care deţin în proprietate suprafeţe agricole mici le-au arendat, iar arendaşul este cel care, potrivit prevederilor legale, primeşte subvenţia de la bugetul de Stat şi are obligaţia de a justifica modul utilizării banilor primiţi. Veniturile obţinute în urma arendării suprafeţelor agricole sunt folosite de unităţile bisericeşti pentru întreţinerea locaşurilor de cult şi activităţile socio-educaţionale ale acestora.
Unităţile bisericeşti care deţin suprafeţe de teren arabil mai mari şi au capacitatea de a le lucra în regie proprie justifică de asemenea subvenţiile primite de la Stat conform legislaţiei în vigoare. În cazul acestora, recolta obţinută este folosită pentru întreţinerea unităţii bisericeşti, consumul propriu, precum şi pentru aprovizionarea instituţiilor sociale ale Bisericii Ortodoxe Române (brutării, cantine, aşezăminte pentru copii, vârstnici, persoane cu dizabilităţi etc.).
Potrivit prevederilor statutare şi hotărârilor Sfântului Sinod, centrele eparhiale au responsabilitatea de a supraveghea administrarea corectă a bunurilor din patrimoniul bisericesc de către fiecare parohie şi mănăstire.
În concluzie, statutul de fermier activ, invocat de reprezentanţii APIA, dar al cărui sens nu este încă definit legal, nu poate fi refuzat unităţilor bisericeşti care deţin în proprietate şi cultivă terenuri agricole. Desigur, autorităţile trebuie să urmărească cu responsabilitate corecta folosire a banilor primiţi drept subvenţie de la Stat sau din fonduri europene. Menţionăm că unele unităţi bisericeşti au înfiinţat prin asociere cooperative agricole pentru ca să cultive cât mai eficient terenurile agricole pe care le deţin, fiind un exemplu în moderna şi eficienta gestionare a acestora.
În prezent, problema principală rămâne faptul că unităţilor bisericeşti li s-au restituit numai o parte din terenurile agricole şi forestiere preluate abuziv de regimul comunist.
BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE
Conform articolelor 169 şi 170 din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, bunurile comune ale parohiilor, schiturilor, mănăstirilor, protopopiatelor, vicariatelor, episcopiilor, arhiepiscopiilor, mitropoliilor şi Patriarhiei, asociaţiilor şi fundaţiilor constituite de Biserică, între care terenurile agricole, pădurile, păşunile, viile, livezile, grădinile etc. fac parte din patrimoniul bisericesc. Acestea sunt administrate conform destinaţiei lor pentru întreţinerea bisericilor şi mănăstirilor, precum şi pentru susţinerea operei misionar-pastorale, social-filantropice, educaţionale şi culturale a Bisericii.
Cea mai mare parte a unităţilor bisericeşti (parohii şi mănăstiri sărace din mediul rural) care deţin în proprietate suprafeţe agricole mici le-au arendat, iar arendaşul este cel care, potrivit prevederilor legale, primeşte subvenţia de la bugetul de Stat şi are obligaţia de a justifica modul utilizării banilor primiţi. Veniturile obţinute în urma arendării suprafeţelor agricole sunt folosite de unităţile bisericeşti pentru întreţinerea locaşurilor de cult şi activităţile socio-educaţionale ale acestora.
Unităţile bisericeşti care deţin suprafeţe de teren arabil mai mari şi au capacitatea de a le lucra în regie proprie justifică de asemenea subvenţiile primite de la Stat conform legislaţiei în vigoare. În cazul acestora, recolta obţinută este folosită pentru întreţinerea unităţii bisericeşti, consumul propriu, precum şi pentru aprovizionarea instituţiilor sociale ale Bisericii Ortodoxe Române (brutării, cantine, aşezăminte pentru copii, vârstnici, persoane cu dizabilităţi etc.).
Potrivit prevederilor statutare şi hotărârilor Sfântului Sinod, centrele eparhiale au responsabilitatea de a supraveghea administrarea corectă a bunurilor din patrimoniul bisericesc de către fiecare parohie şi mănăstire.
În concluzie, statutul de fermier activ, invocat de reprezentanţii APIA, dar al cărui sens nu este încă definit legal, nu poate fi refuzat unităţilor bisericeşti care deţin în proprietate şi cultivă terenuri agricole. Desigur, autorităţile trebuie să urmărească cu responsabilitate corecta folosire a banilor primiţi drept subvenţie de la Stat sau din fonduri europene. Menţionăm că unele unităţi bisericeşti au înfiinţat prin asociere cooperative agricole pentru ca să cultive cât mai eficient terenurile agricole pe care le deţin, fiind un exemplu în moderna şi eficienta gestionare a acestora.
În prezent, problema principală rămâne faptul că unităţilor bisericeşti li s-au restituit numai o parte din terenurile agricole şi forestiere preluate abuziv de regimul comunist.
BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE
