De sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și Elena, Înaltpreasfințitul Părinte Irineu a fost prezent în mijlocul obștii monahale a Mănăstirii Afteia, protopopiatul Sebeș. Chiriarhul Alba Iuliei a săvârșit Sfânta Liturghie și a rostit cuvântul de învățătură, în prezența a numeroși credincioși.
În Duminica a VI-a după Sfintele Paști, pe data de 21 mai 2023, în ziua prăznuirii Sfinților Împărați Constantin și Elena, Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei, a poposit la Mănăstirea „Sfinții Împărați Constantin și Elena” de la Afteia, protopopiatul Sebeș. Cu prilejul hramului acestei vetre monahale, Ierarhul nostru, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, a oficiat Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur și a rostit cuvântul de învățătură, în altarul de vară din incinta așezământului. Obștea monahală de aici se află sub oblăduirea părintelui protosinghel Ioan Paven.
Adresându-se celor prezenți, Întâistătătorul Eparhiei noastre a spus: „În cartea biblică Pildele lui Solomon, citim: «Sufletul omului este un sfeșnic de la Domnul». Se știe clar că sfeșnicele trebuie să fie aprinse pentru a fi folositoare, pentru a lumina în jurul lor. Dacă aceasta nu se întâmplă, atunci ele nu sunt decât simple decorații în bisericile noastre și în casele noastre. Tot astfel, sufletele omenești sunt neîmplinite atâta timp cât nu sunt atinse de flacăra divină, de harul sfințitor. Dacă nu strălucim pentru Dumnezeu, noi suntem simple decorații în lumea aceasta și facem umbră pământului. De aceea, Sfântul Apostol Pavel îndeamnă: «Ca fii ai luminii să umblați». Așa au făcut Sfinții Împărați Constantin și Elena, care au luminat lumea cu dreapta credință”.
Mănăstirea „Sfinții Împărați Constantin și Elena” de la Afteia este ridicată pe locul unei vechi așezări monahale a cărei înființare datează din a doua jumătate a secolului al XV-lea. Străvechea vatră călugărească de aici, cunoscută sub numele de Sihăstria din Plăișor, avea să devină locul de rugăciune al Sfântului Cuvios Sofronie, cel care s-a dovedit a fi un apărător fervent al Ortodoxiei transilvănene împotriva impunerii samavolnice a uniatismului. Desființată în anul 1788 de către stăpânirea habsburgică, Mănăstirea a fost reactivată abia în prima jumătate a secolului al XX-lea, la anul 1926.
*
De numele Mănăstirii „Sfinții Împărați Constantin și Elena” de la Afteia se leagă viețuirea pustnicului Ioan David. Acesta s-a născut la data de 15 februarie 1920, în cătunul Plai, de lângă satul Strungari (jud. Alba), într-o familie nevoiașă. Încă din tinerețe, a primit din darurile povățuitorilor Simion și Varsanufie, ostenindu-se necontenit cu rugăciunea, citirea Psaltirii și lucrarea virtuților. Datorită viețuirii sale sfinte, acesta era cercetat de către mulți credincioși și chiar ucenici apropiați ai părintelui Varsanufie. Însă, pustnicul Ioan primea rar pe cineva, considerându-se nevrednic de o asemenea slujire.
Numeroase persoane au mărturisit faptul că binecredinciosul Ioan cunoștea sufletele și gândurile oamenilor, chiar și ale acelora pe care nu i-a văzut sau cunoscut vreodată. În ultimii ani ai vieții l-a avut ca duhovnic pe unul dintre părinții de la Mănăstirea Afteia, care a confirmat în repetate rânduri acest dar al fratelui Ioan David. De asemenea, o mărturie prețioasă a acestui fapt este cea oferită de maica Ierusalima Ghibu, de la Mănăstirea Râmeț, care a relatat despre prețioasele convorbiri cu pustnicul Ioan pe marginea a numeroase probleme. Demne de remarcat sunt momentele în care fratele Ioan a cunoscut în duh data trecerii din această viață a părintelui Dometie Manolache și părintelui Paisie Olaru.
Deși nu era monah, pustnicul Ioan a fost privit ca un om al rugăciunii și al tainei. Pe de altă parte, unii îl concepeau ca pe un vrăjitor. Duminica, pleca la Sfânta Liturghie, iar oile sale rămâneau singure la pășune, fără a fi vreodată atacate de vreun animal sălbatic. Totodată, din mărturiile ucenicilor apropiați, i s-a arătat de trei ori Maica Domnului, fiind dăruit de Domnul cu multă înțelepciune în timpul nevoințelor sale. Din evlavie față de viețuirea sa sfântă, atât la Mănăstirea Afteia, cât și la biserica așezământului monahal de la Strungari, s-a dorit reprezentarea sa în frescă alături de sfinți. A trecut la cele veșnice pe 7 ianuarie 1995, în urma unei îndelungate suferințe pe care și-a prevestit-o. A fost îngropat lângă chilia de la Strungari, după cum i-a fost dorința.
