Pelerinaj în județele Hunedoara, Caraș-Severin, Mehedinți și Gorj, efectuat de către un grup de tineri din Arhiepiscopia Alba Iuliei

În Săptămâna luminată, un grup de tineri din Arhiepiscopia Alba Iuliei a efectuat un pelerinaj în județele Hunedoara, Caraș-Severin, Mehedinți și Gorj.

În perioada 27-29 aprilie a.c., un grup de tineri din Arhiepiscopia Alba Iuliei a efectuat un circuit care a urmărit vizitarea unor Mănăstiri și biserici importante din județele Hunedoara, Caraș-Severin, Mehedinți și Gorj. Prima oprire a tinerilor a fost realizată la biserica „Sfântul Nicolae” din Densuș. Construită în a doua parte a secolului al XIII-lea din pietre romane fasonate aduse din ruinele Ulpiei Traiana Sarmizegetusa, biserica este cel mai vechi locaș de cult din România, în care se oficiază slujbe religioase până în prezent.

Al doilea popas l-au făcut la Mănăstirea „Piatra Scrisă” din județul Caraș-Severin, o mică biserică zidită sub stânca pe care este zugrăvită icoanei Preasfintei Treimi. Prima mențiune istorică despre Piatra Scrisă apare pe o hartă militară austriacă din anul 1788, locul fiind numit „Stânca Sfintei Treimi”. Mai multe tradiții locale afirmă că icoana a fost zugrăvită ca mulțumire adusă lui Dumnezeu de către cei care au scăpat teferi din diferite întâmplări tragice petrecute în acel loc.

Itinerariul a continuat pe Valea Cernei, trecând prin stațiunea Băile Herculane, până la coada Lacului Prisaca, de unde au început drumeția spre Cascada Vânturătoarea. Aceasta este cea mai mare cădere liberă de apă de la noi din țară, măsurând nu mai puțin de 40 m. După această benefică ieșire în natură, s-au oprit preț de câteva zeci de minute la Mănăstirea „Sfânta Ana” de la Orșova, pentru a participa la slujba Vecerniei.

Călătoria a continuat spre o altă mănăstire care impresionează prin amplasarea sa. Este vorba despre Mănăstirea Mraconia, situată la intrarea în Cazanele Mici. Aceasta a fost ctitorită în anul 1523 de Banul Severinului, Nicolae Gârlișteanu. Aflată în calea armatei otomane, biserica a avut mult de suferit, fiind reconstruită de mai multe ori de-a lungul timpului. În anul 1967 a fost demolată de regimul comunist, iar după 1990 s-a pus piatra de temelie a noii biserici, pe care o putem admira astăzi. În apropierea acesteia, la intrarea în Golful Mraconia, privirea ne este atrasă de un impunător basorelief, cu înălțimea de 55 m și lățimea de 25 m, care reprezintă chipul falnic al ultimului rege dac, Decebal. Dimensiunea deosebită situează sculptura pe locul întâi în Europa și pe locul doi în lume. Pentru realizarea acestuia au lucrat 12 alpiniști, timp de 10 ani.

Cea de-a doua zi a pelerinajului a debutat cu vizitarea Mănăstirii Vodița, unde tinerii au participat la Sfânta Liturghie. Aceasta este printre primele așezăminte monahale atestate documentar din Țara Românească, fiind ridicată cel mai probabil în perioada 1369-1374, pe cheltuiala voievodului Vladislav I (Vlaicu Vodă), la sugestia și prin efortul Sfântului Nicodim. În timpul războiului austro-turc, încheiat în anul 1718 cu Pacea de la Passarowitz, Mănăstirea Vodița a suferit mari distrugeri și a intrat într-o perioadă de decădere, ajungând o ruină. În ianuarie 1991, Mănăstirea este reînființată, construindu-se un corp de chilii și noua biserică din lemn.

Repornind la drum, tinerii participanți au ajuns la cea mai mare hidrocentrală de pe Dunăre, Porțile de Fier I, construită în parteneriat cu Iugoslavia, între anii 1964-1972. Aici au vizitat muzeul și sala turbinelor, fiindu-le explicat modul de funcționare al acestora și procesul de obținere al curentului electric. Impresionant a fost să afle faptul că, nu mai puțin de 17 localități de pe ambele maluri, alături de Insula Ada Kaleh, au fost strămutate după terminarea barajului, fiind mai apoi înghițite de apele lacului de acumulare. După interesantele lecții de istorie și fizică de care au avut parte la fața locului, membrii grupului a pornit în grabă spre Dubova, de unde au plecat într-o croazieră distractivă în Cazanele Mari. După masa de prânz și o binemeritată pauză de odihnă, a urmat o drumeție pe Vârful Ciucaru Mare, care le-a oferit o mulțime de locuri de belvedere asupra Defileului Dunării și a Golfului Dubova.

Ultima zi a pelerinajului a coincis cu Sărbătoarea Izvorului Tămăduirii. Tinerii au participat la Sfânta Liturghie la Mănăstirea Tismana, unde s-au putut închina la moaștele Sfântului Nicodim, întemeietorul acesteia, venit aici de la Mănăstirea Vodița, vizitată cu o zi înainte. În drum spre casă, au poposit la Târgu Jiu, pentru a admira ansamblul sculptural gândit, proiectat și construit de Constantin Brâncuși, ca un tribut adus eroilor căzuți în luptele din Primului Război Mondial. Cele patru componente sculpturale sunt dispuse pe aceeași axă, orientată de la apus spre răsărit, pe o lungime de 1275 m, după cum urmează: Masa tăceriiAleea scaunelorPoarta sărutului și Coloana fără sfârșit. Seria obiectivelor propuse pentru acest pelerinaj s-a încheiat printr-o vizită la Mănăstirea Lainici, de pe Valea Jiului, unde s-au putut închina icoanelor făcătoare de minuni ale Maicii Domnului „Grabnic-Ascultătoarea”, „Gherontissa” sau „Stareța” și s-au închinat la moaștele Sfântului Cuvios Irodion de la Lainici, descoperite la data de 10 aprilie 2009, după 109 ani de la trecerea sa la cele veșnice.

Îmbinând aspectele specifice unui pelerinaj cu drumeții și momente de relaxare, am încercat să oferim celor prezenți atât cadrele optime pentru înălțarea spirituală, cât și cele necesare pentru gestionarea unor situații noi și depășirea unor limite proprii.

 

Pr. Cristian Rațiu

Share