Joi, 15 februarie a.c., la Mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul” de la Strungari, a fost oficiată slujba Parastasului pentru pustnicul Ioan David, a cărui viețuire ascetică a fost strâns legată de acest așezământ monahal. Slujba de pomenire, săvârșită în ziua împlinirii a 104 de la naștere, a fost săvârșită de părintele lect. univ. dr. Oliviu Botoi, consilier cultural al Eparhiei Alba Iuliei, de părintele arhimandrit Andrei Barbu, egumen al Schitului „Buna Vestire” de la Hăpria, și părintele ieromonah Vasile Dan, slujitor la Mănăstirea Afteia și la Mănăstirea Strungari. Venerabilul ascet Ioan David a trecut în veșnicie în urmă cu 29 de ani, pe 7 ianuarie 1995, și își doarme somnul de veci la Mănăstirea de la Strungari.
În cuvântul rostit la finalul slujbei, părintele arhimandrit Andrei Barbu a vorbit cu multă emoție despre viața pustnicului Ioan David, pe care l-a cunoscut timp de patru ani: „Astăzi se împlinesc 104 ani de la nașterea fratelui Ioan David. Cunoscându-l, am fost foarte atașat de personalitatea duhovnicească a dânsului. Chiar dacă am fost legat sufletește și de Sfântul Munte Athos și am întâlnit mulți părinți îmbunătățiți, nu m-a impresionat nimeni ca și fratele Ioan David. A trăit în mod simplu, discret și își făcea programul de rugăciune în fiecare zi. Dânsul punea accent pe împlinirea rugăciunilor zilnice și pe spovedania regulată. De asemenea, îmi amintesc despre modul în care sublinia legătura deosebită pe care a avut-o cu arhimandritul Dometie și ieromonahul Varsanufie Știrban de la Râmeț și cu părintele Mihail de la Rod, oameni duhovnicești, îmbunătățiți și cu viață sfântă”.
Părintele consilier Oliviu Botoi a subliniat în câteva cuvinte tradiția monahală de pe plaiurile Albei și nevoința ascetică și pustnicească a mai multor monahi și mireni din zona Munților Sebeșului și a Munților Metaliferi și Trascău. Aceștia s-au nevoit în proximitatea unor așezăminte monahale cu o intensă viață duhovnicească, precum Râmeț, Poșaga, Subpiatră, Afteia și Strungari. De asemenea, Sfinția Sa a reliefat legătura spirituală dintre marii duhovnici de la mijlocul secolului al XX-lea și modul în care aceștia au reușit să se apropie de Dumnezeu printr-o lucrare ascetică intensă și, totodată, au reușit să fie povățuitori destoinici pentru monahii și mirenii care le cereau sfatul.
*
Ioan David s-a născut la data de 15 februarie 1920, în cătunul Plai, dintre satele Purcăreți și Strungari (județul Alba), într-o familie nevoiașă. Nu și-a cunoscut tatăl, iar mama i-a murit pe când avea trei ani, rămânând orfan de la o vârstă fragedă. Fiind singurul copil al familiei, Ioan a fost înfiat de unchii săi, care îl cresc în frica de Dumnezeu. Încă din tinerețe, s-a ostenit necontenit cu rugăciunea, cu citirea Psaltirii și lucrarea virtuților, sub povățuirea părinților Simion Bunea (†1943) și Varsanufie Știrban (†1981). A petrecut, apoi, o vreme și la Mănăstirea Râmeț, unde a avut ascultări gospodărești, păstorind oile pe coama munților, unde l-a cunoscut pe părintele Dometie Manolache (1924-1975), marele duhovnic al Râmeților.
Prin pronie dumnezeiască, Ioan a primit din darurile povăţuitorilor săi cu viață sfântă, Simion și Varsanufie. „El a fost un om simplu, fiind de mic orfan. S-a întreținut numai cu rugăciunea. Avea câteva oițe și avea grijă de ele. Dar şi oile le îngrijea prin rugăciune. Dacă-şi chema oiţele, ele veneau, dacă le spunea să stea, ele stăteau. Veneau şi animale sălbatice şi le hrănea din mână, aşa cum făcea şi părintele Varsanufie. Se întâmpla lucrul acesta. Şi părintele Varsanufie făcea lucrul acesta, că venea lupul și îi dădea de mâncare din mână. Fratele Ioan avea foarte multă smerenie. Vorbea cumva în parabole şi pe urmă îți dădeai seama că ți-a răspuns la problemele tale. Nu spunea într-un mod direct, ci pe ocolite”, îşi aminteşte monahia Ioresta de la Râmet.
Datorită viețuirii sale sfinte, acesta era cercetat de către mulți credincioși și chiar ucenici apropiați ai părintelui Varsanufie. Însă, pustnicul Ioan primea rar pe cineva, considerându-se nevrednic de o asemenea slujire. Numeroase persoane au mărturisit faptul că binecredinciosul Ioan cunoștea sufletele și gândurile oamenilor, chiar și ale acelora pe care nu i-a văzut sau cunoscut vreodată. În ultimii ani ai vieții, l-a avut ca duhovnic pe unul dintre părinții de la Mănăstirea Afteia, care a confirmat în repetate rânduri acest dar al fratelui Ioan David. De asemenea, o mărturie prețioasă a acestui fapt este cea oferită de maica Ierusalima Ghibu, de la Mănăstirea Râmeț, care a relatat despre prețioasele convorbiri cu pustnicul Ioan pe marginea a numeroase probleme: „Fratele Ioan e sfânt înaintea multor călugări și preoți. Postea foarte mult și pot să spun că era un om al lui Dumnezeu, un trăitor. Dacă trăia, nu permitea să se scrie despre el. Nu se lăuda, nu se arăta, vorbea foarte puțin și trebuia să înțelegi bine ce voia să spună. Mai rar ca el. De la el încoace nu am mai găsit pe nimeni ca el și ca părintele Arsenie. A fost un sfânt al Râmețului!” (Ierusalima Ghibu).
