Slujire arhierească la hramul Mănăstirii Sânmărtinul de Câmpie

Pe data de 15 august a.c., Întâistătătorul Eparhiei noastre a liturghisit la Mănăstirea Sânmărtinul de Câmpie, protopopiatul Târgu-Mureș. Cu prilejul hramului, Ierarhul nostru a celebrat Sfânta Liturghie și a rostit cuvântul de învățătură.

De Praznicul Adormirii Maicii Domnului, Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei, a fost prezent la Mănăstirea Sânmărtinul de Câmpie, protopopiatul Târgu-Mureș. Cu ocazia hramului acestei vetre călugărești, Chiriarhul nostru, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, a oficiat Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur în pridvorul deschis al bisericii Mănăstirii. De asemenea, la finalul slujbei, Arhipăstorul nostru a rostit cuvântul de învățătură, în prezența a numeroși credincioși pelerini. Stareț al acestui așezământ monahal este părintele protosinghel Teodul Libeg.

În cuvântul rostit cu acest prilej, Înaltpreasfinția Sa a spus: „De-a lungul pelerinajului nostru pământesc, ne bizuim pe grija protectoare a Maicii noastre din ceruri. Ea îi ajută pe toți copiii lui Dumnezeu, din orice loc și de orice stare. Aflată în proximitatea Sfintei Treimi, nu lasă pe nimeni neajutat și nemângâiat, mijlocind necontenit pentru noi, rudeniile sale de pe pământ, înaintea Fiului ei Biruitor. Acesta o ascultă pe Mama Sa și revarsă asupra lumii fluviul iubirii Sale milostive. Deci, nu trebuie să ne lăsăm descurajați de răutatea care cuprinde omenirea păcătoasă, deoarece în taina maternității stăpânei cerești, noi, fiii ei de pe pământ, aflăm izvorul încrederii și al speranței noastre”.

*

Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” de la Sânmărtinul de Câmpie este așezată în centrul Transilvaniei, reprezentând o veritabilă vatră spirituală pentru credincioșii din împrejurimi. Prima atestare documentară a locului propriu-zis datează din anul 1329. Potrivit tradiției, în secolul al VII-lea, pe aceste plaiuri a viețuit un monah cu o aleasă viață duhovnicească, pe nume Martin, care a fost martirizat. Acesta a fost recunoscut de către contemporani drept o persoană sfântă, locul urmând să fie numit astfel (Sânmărtin) tocmai datorită cinstirii aduse acestuia.

Viața monahală de la Sânmărtin a încetat în anul 1783, atunci când preoții Atanasie și Gheorghe au fost alungați din cadrul Mănăstirii, unul dintre ei fiind martirizat pentru dreapta credință. În continuare, locașul de cult a rămas pustiu, însă în ciuda acestui fapt, numeroși credincioși dreptslăvitori aveau să venereze acest loc. Viața spirituală a vetrei monahale de la Sânmărtin a reînceput după anul 1990, odată cu venirea aici a părintelui Teodul Libeg. La puțin timp, a fost demarată ridicarea noului locaș de cult cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, târnosit de către Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Irineu la data de 18 mai 2014.

Share