Duminică, 12 septembrie 2021, Părintele Arhiepiscop Irineu a liturghisit în parohia Lupșa, protopopiatul Câmpeni, cu prilejul împlinirii a 600 de ani de la atestarea documentară a vechii biserici parohiale. Comunitatea credincioșilor de aici se află sub oblăduirea părintelui Ioan Vasii.
În Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci, Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei, a fost prezent în parohia Lupșa, protopopiatul Câmpeni. Întâistătătorul Eparhiei noastre a celebrat Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur și a rostit cuvântul de învățătură, cu ocazia împlinirii a 600 de ani de la atestarea documentară a vechii biserici parohiale, ridicată la anul 1421. La finalul Sfintei Liturghii, în semn de aleasă prețuire și apreciere, părintele paroh Ioan Vasii, în numele întregii comunități, i-a oferit Arhipăstorului nostru o icoană cu Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, ocrotitorul vechii biserici.
Adresându-se celor prezenți, Ierarhul nostru a spus: „De-a lungul istoriei noastre zbuciumate au existat momente dificile în care identitatea națională și credința ortodoxă au fost supuse unor aspre presiuni ideologice din partea asupritorilor străini. Vitejia înaintașilor noștri și fidelitatea lor față de moștenirea noastră spirituală de sorginte apostolică au păstrat neștirbită legea strămoșească pe pământul românesc al Ardealului. Zona Munților Apuseni a reprezentat un adevărat bastion al apărării Ortodoxiei în fața tăvălugului habsburgic care și-a propus coruperea confesională a românilor transilvăneni. Mănăstirile și bisericile din acest spațiu unde ne aflăm astăzi au fost faruri luminoase și focare de spirituale și cultură, fiindcă în ele strămoșii noștri și-au întărit conștiința unității de neam și de credință”.
În continuare, Părintele Arhiepiscop Irineu a săvârșit slujba de sfințire a crucii comemorative care a fost ridicată cu prilejul împlinirii celor șase veacuri de la atestarea documentară a vechiului locaș de cult. De asemenea, după acest moment solemn, Înaltpreasfinția Sa a poposit la Muzeul Etnografic „Pamfil Albu” din Lupșa, unde a fost expus steagul confecționat în anul 1918, care „a însoțit” delegația comunei la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. Drapelul face parte dintre obiectele aflate în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României din București, fiind adus la Lupșa în urmă cu două zile de către reprezentanții instituției.
*
Satul Lupșa, una dintre cele mai vechi localități de pe Valea Arieșului, este atestat documentar la anul 1366. În secolele XIV și XV, conform documentelor de arhivă, în comitatul Albei nu a fost identificat niciun nobil român, pe Valea Arieșului fiind consemnată o singură familie de români, cunoscută drept „a lupșenilor”. La începutul secolului al XV-lea, cnezatul din Lupșa se găsea într-o situație înfloritoare, posedând numeroase privilegii. Astfel, cneazul Vladislav a hotărât ridicarea bisericii de zid, cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, considerată drept singura construcție românească din secolul al XV-lea asemănătoare din punct de vedere al dimensiunilor cu bisericile contemporane în stil gotic existente din Transilvania.
Ca urmare a numeroaselor cercetări arheologice efectuate în interiorul și exteriorul locașului, a fost identificat lângă proscomidiar un înscris considerat „certificatul de naștere al bisericii”. Conform acestuia, locașul a fost zidit la anul 1421, în timpul unui oarecare boier pe nume Stănislav. Peste trei secole, în jurul anului 1750, Sfântul Altar a fost împodobit cu haina picturii, lucrarea fiind realizată cu sprijinul unui credincios din localitate. În anul 1994, în preajma bisericii au fost realizate săpături arheologice, în urma cărora a fost plasată construirea bisericii îndată după secolul al XIV-lea, fiind astfel confirmată datarea aproximativă privind edificarea locașului de cult.
Biserica a fost compusă inițial din Altar și naos, fiind adăugate ulterior pronaosul, turnul clopotniță și pridvorul. Extinderea bisericii s-a realizat odată cu refacerea boltei Altarului și a tâmplei de zid, lucrările fiind încheiate cu pictura absidei Altarului și a tâmplei, în anul 1810. Conform cercetărilor arheologice efectuate ulterior, construcția pronaosului este consemnată în anul 1789. De asemenea, un alt detaliu extrem de prețios a fost identificat în conținutul unei inscripții de pe spatele tâmplei de zid, unde este făcut cunoscut numele protopopului Ioan Nandra, în timpul căruia s-a realizat lucrarea de pictură.
