13 Mai 2018
„O nouă poartă a cerului la Mănăstirea Dumbrava” – ocrotită de Maica Domnului
Construirea şi sfințirea unei noi biserici într-o mănăstire reprezintă o dovadă a credinței vii şi jertfelnice mărturisită de o comunitate monahală duhovnicească, harnică și misionară.
Construită cu multă jertfă şi râvnă duhovnicească, noua biserică a mânăstirii Dumbrava, județul Alba, ne arată credința şi evlavia călugărițelor acestei mănăstiri, în frunte cu duhovnicul lor, Părintele Arhimandrit Vasile Crișan, precum şi a ctitorilor şi binefăcătorilor ei faţă de Mântuitorul Iisus Hristos şi de Maica Domnului.
Prin sfințirea bisericii noi, Hristos intră în mod tainic în această biserică şi rămâne mereu prezent în ea prin Sfintele Taine săvârșite aici, dăruind celor ce se roagă darurile Sale cerești: iertarea păcatelor, bucuria rugăciunii și arvuna vieții veșnice din Împărăția lui Dumnezeu. Astfel, biserica nou sfințită devine Casa lui Dumnezeu sau Casa Preasfintei Treimi.
Prin urmare, o biserică în care se săvârșesc Sfintele Taine ale iubirii eterne a lui Dumnezeu pentru oameni este un semn de binecuvântare asupra comunității credincioșilor şi asupra localității în care a fost sfințită această biserică.
Ctitoria de la Dumbrava unește în chip minunat grija faţă de sănătatea sufletească şi trupească a omului, subliniind necesitatea legăturii dintre viaţa spirituală şi activitatea socială a omului, dintre rugăciune şi acțiune, dintre evlavie şi dărnicie, dintre Liturghie şi Filantropie.
Această bogată activitate socială, pe care noi o cunoaștem, şi am binecuvântat-o în ziua de 31 octombrie 2011, când, împreună cu Preafericitul Părinte Teodor al II-lea, Patriarhul Alexandriei şi al întregii Africi, am poposit la Mănăstirea Dumbrava, în timpul vizitei noastre în Transilvania, când am proclamat canonizarea Sfinților Ierarhi ardeleni, Andrei Șaguna şi Simeon Ștefan.
Biserica Ortodoxă Română încearcă să contribuie tot mai mult la alinarea suferinței atât prin lucrarea ei liturgică, duhovnicească şi pastorală, cât şi prin lucrarea ei filantropică şi social-medicală. Lucrarea filantropică sau caritabilă a Bisericii este urmarea lucrării filantropice, vindecătoare, sfințitoare şi mântuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos, precum şi parte integrantă a proclamării Evangheliei mântuirii şi a prezenței active a harului Împărăției lui Dumnezeu în Biserică. De aceea, la mănăstirea Dumbrava, filantropia socială a Bisericii nu este despărțită de Liturghia eclesială, întrucât rugăciunea este izvor de iubire smerită şi jertfelnică în comunitate şi pentru societate.
Astăzi, în contextul secularismului agresiv, devine foarte necesară refacerea şi păstrarea unității dintre Liturghie şi Filantropie, dintre spiritualitatea liturgică şi opera social-filantropică.
Dacă spiritualitatea liturgică nu se extinde în filantropie socială ea rămâne neroditoare (cf. Iacov 1, 27), după cum asistența socială care nu se încarcă de spiritualitate liturgică pierde dimensiunea duhovnicească şi mântuitoare a „Tainei fratelui”, adică a semenului nostru în care este tainic prezent Hristos-Domnul, așteptând răspunsul iubirii noastre la iubirea milostivă a lui Dumnezeu pentru oameni (cf. Matei 25, 31-46).
Filantropia creștină însă nu se mărginește doar la a dărui săracilor şi bolnavilor cele de trebuință trupului, ci este izvorâtă din credință însoțită de rugăciune, şi are ca scop nu numai sănătatea trupului, ci şi mântuirea sufletului omului pe care Biserica îl sprijină în lupta sa cu sărăcia, suferința sau singurătatea.
Evanghelia mântuirii şi a vieții veșnice ne învață că persoanele care ajută pe cei săraci, bolnavi şi singuri, pot deveni mâinile iubirii milostive a lui Hristos pentru oameni şi apărători ai demnității umane.
Cu prilejul sfințirii noii biserici a Mănăstirii Dumbrava, având hramul Adormirea Maicii Domnului, felicităm pe Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei, şi pe Preacuviosul Părinte Arhimandrit Vasile Crișan căruia îi acordăm, ca semn al prețuirii şi binecuvântării noastre, Crucea patriarhală, cea mai înaltă distincție a Patriarhiei Române.
Felicităm şi pe maica stareță, monahia Mina Cerceş, pentru toată lucrarea frumoasă care s-a realizat aici cu multă osteneală, şi îi conferim Diploma de onoare purtând chipul Maicii Domnului.
Totodată, felicităm întreaga obște monahală a Mănăstirii Dumbrava, harnică şi misionară, pe toți ctitorii şi ajutătorii ei, precum şi pe toți clericii şi credincioşii prezenți la acest eveniment sfânt şi solemn de spiritualitate creștină şi demnitate românească.
Ne rugăm Domnului Iisus Hristos Cel Înviat din morți şi Preacuratei Sale Maici să ocrotească această nouă biserică şi să dăruiască pace şi bucurie, sănătate şi mântuire tuturor închinătorilor şi binefăcătorilor ei.
Cu aleasă preţuire şi părinteşti binecuvântări,
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
