† IRINEU
PRIN HARUL LUI DUMNEZEU
ARHIEPISCOP AL ALBA IULIEI
Cinstitului nostru cler, cinului monahal şi binecredincioşilor
creştini din Eparhia noastră, har şi pace de la Dumnezeu, iar de la
noi părintească binecuvântare!
Iubiţi fii duhovniceşti,
Au trecut peste două mii de ani de când mult aşteptatul Salvator şi Eliberator, Hristos-Domnul, a venit între oameni ca Prunc plăpând, născut la Betleem. El a fost aşezat într-o iesle, în adăpostul pentru animale al unui păstor. Atunci, s-a descoperit „taina cea ascunsă din timpuri veșnice” (cf. Rom. 16, 25), taina răscumpărării şi a înfierii noastre.
În acele momente, un impresionant imn de laudă al corului oştirilor îngereşti a răsunat, armonios, din înaltul cerurilor (cf. Lc. 2, 13-14). Fiinţele netrupeşti Îl preamăreau, de fapt, pe Dumnezeu pentru minunatul Său plan de mântuire a neamului omenesc, prin care pacea va coborî pe pământ, iar voinţa de bine va domni între oameni.
Dreptmăritori creştini,
Cântarea pe care îngerii o intonau în cuprinderea bolţii cereşti este aceasta: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Lc. 2, 14). Îngerii, a căror menire este de a înălţa o neîncetată doxologie Atotputernicului Creator, L-au lăudat pe Acesta la apariţia astrelor gigantice. Adresându-Se lui Iov, Dumnezeu îi zice: „Când stelele se năşteau, îngerii Mei Mă preamăreau în cor” (Iov 38, 7). La Betleem, îngerii nu mai priveau spre largul cerului, ci Îl priveau pe Cel culcat în iesle, pe Fiul lui Dumnezeu Care împreună cu Tatăl ceresc crease lumea, căci „toate prin El s-au făcut şi fără El nimic nu s-a făcut din ceea ce s-a făcut” (In. 1, 3). Ei cântau cu bucurie, minunându-se de descoperirea planului ascuns al lui Dumnezeu (cf. Efes. 3, 10), şi erau uimiţi văzând împlinite prevestirile profeţilor Vechiului Testament. Acum, îngerii Îl slăvesc pe Dumnezeu întocmai ca oarecând la facerea lumii, căci naşterea lui Iisus înseamnă – după Sfântul Grigorie Teologul – „o nouă creaţie a lumii, mai exact readucerea ei în starea primordială”.
Îngerii sunt fiinţe spirituale şi cereşti, care se găsesc foarte aproape de Dumnezeu, pe Care Îl servesc, Îl apără şi Îl preamăresc. Ei alcătuiesc lumea supranaturală ale cărei integritate, bunăvoinţă şi supunere sunt indiscutabile (cf. I Regi 29, 9; II Regi 14, 17). Fiind intermediarii necesari ai Celui Preaînalt, în lucrarea Sa asupra oamenilor, ei se pot arăta acestora ca purtători ai unor porunci sau veşti speciale de la Dumnezeu (cf. Jud. 6, 11-23; 13, 3-5). Ei au fost creaţi pentru a fi duhuri slujitoare trimise continuu să lucreze în beneficiul „celor ce trebuie să moştenească mântuirea” (cf. Evr. 1, 14). Deci, îngerii sunt nişte servitori la ordinele lui Dumnezeu. Lucrarea lor include: instruirea (cf. Fapte 10, 3-6), eliberarea (cf. Ps. 33, 7), mângâierea (cf. Mt. 1, 20), călăuzirea (cf. Fapte 8, 26), încurajarea (cf. Fapte 27, 23-24) şi, în cele din urmă, ducerea în slavă atunci când murim (cf. Lc. 16, 22). Îngerii ne apără contra atacurilor neîncetate şi a obstacolelor puse în calea noastră de vicleanul diavol, care „doreşte să despartă pe înger de om”, cum zice Sfântul Isaac Sirul.
După ce, în formidabile melodii, au salutat venirea Fiului lui Dumnezeu pe pământ, îngerii au avut un rol important în viaţa şi în slujirea Lui. Ei au apărut, la naşterea Sa, Fecioarei Maria (cf. Lc. 1, 26-38), Dreptului Iosif (cf. Mt. 1, 20; 2, 19) şi păstorilor (cf. Lc. 2, 9-12). După ispitirea lui Iisus în pustie, ei I-au slujit (cf. Mt. 4, 11). Un înger L-a întărit în Ghetsimani (cf. Lc. 22, 43) şi tot un înger a răsturnat piatra de pe mormântul Său (cf. Mt. 28, 2-7). Îngerii erau cu Mântuitorul în momentul înălţării Lui la cer (cf. Fapte 1, 10-11). Ei sunt asociaţi şi cu Judecata de Apoi, când Îl vor însoţi pe Domnul (cf. Mc. 8, 38; II Tes. 1, 7). Înainte de aceasta, îngerii vor avea o misiune specială cu prilejul ultimei bătălii cosmice între ei şi diavoli, între Hristos şi Antihrist (cf. Apoc. 12, 7-11). Însă, până atunci, aceşti avocaţi şi prieteni nevăzuţi ai noştri promovează planul lui Dumnezeu cu noi. Ei schimbă circumstanţele fără speranţă în perspective strălucite şi satisfac, prompt şi deplin, trebuinţele sufleteşti şi fizice ale oamenilor.
Sfinţii îngeri Îl asistă pe Creatorul lor, în timp ce El, în mod suveran, controlează Universul. Ei lucrează în viaţa omului pentru „a-l păzi în toate căile sale” (cf. Ps. 90, 11) şi se aşază zilnic alături de fiecare dintre noi. Am fi fascinaţi dacă am putea să-i auzim mângâindu-ne sau să-i vedem veghind în imediata noastră apropiere. Îngerii de lumină nu numai că ne oferă asistenţa lor ocrotitoare, dar sunt şi modele bune de urmat, precum ni-i prezintă Sfântul Ioan Gură de Aur. De la ei învăţăm smerenia, ascultarea, curăţia, rugăciunea, înţelepciunea şi iubirea faţă de om. De aceea, se cuvine să trăim asemenea lor, să-i chemăm la nevoie şi în primejdii, să-i asociem la munca noastră, încredinţându-le greutăţile noastre. Totodată, trebuie să facem mai asiduă rugăciunea către ei, mai puternică relaţia cu ei şi mai profundă afecţiunea noastră faţă de aceşti soli cereşti rânduiţi de Dumnezeu spre a ne călăuzi în acord cu voinţa Sa. Astfel ne vom bucura întotdeauna de intervenţia energică a îngerilor şi vom fi învăluiţi de iubirea lor, ca într-o sferă protectoare.
Iubiţi credincioşi,
Trăim timpuri în care răul este prezentat sub forma binelui, păcatul ca exercitarea propriei libertăţi, iar nesupunerea faţă de Legea lui Dumnezeu ca o nouă cucerire a lumii pervertite. Mulţi oameni devin, astăzi, victime erorilor, păcatelor şi necurăţiei, care le abrutizează sufletele, întunecând frumuseţea lor. Peste pământ planează atacul duhurilor rele şi viaţa fizică este rănită prin nenorociri şi atentate, prin războaie şi explozii de violenţă, prin boli grave şi calamităţi devastatoare. Toate acestea ne arată că se abate, treptat, „mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării” (Efes. 5, 6).
Întorcându-ne la Tatăl creator şi proniator, pe calea convertirii sau a schimbării inimii, şi intensificând legătura cu El prin ascultare şi rugăciune, noi ne vom elibera de relele ce ne sufocă existenţa. La aceasta ne cheamă „taina minunată” a Betleemului, în faţa căreia a răsunat muzica serafică a cerului, iar mesajul păcii şi al buneivoiri a coborât, de sus, „în latura şi în umbra morţii” (Is. 9, 1). Numai respectând şi practicând poruncile lui Dumnezeu şi preamărindu-L cu îngerii, omenirea poate experimenta tihna mult dorită, iar lumea noastră poate deveni o grădină a frumoaselor împliniri. Cu această certitudine întâmpinăm noi sfintele sărbători, pe care doresc să le petreceţi sănătoşi şi voioşi, sub aripi de îngeri.
Al vostru către Hristos-Domnul rugător,
† IRINEU
Arhiepiscop al Alba Iuliei
