† IRINEU
PRIN HARUL LUI DUMNEZEU
ARHIEPISCOP AL ALBA IULIEI
Cinstitului nostru cler, cinului monahal şi binecredincioşilor
creştini din Eparhia noastră, har şi pace de la Dumnezeu, iar de la
noi părintească binecuvântare!
Iubiţi fii duhovniceşti,
Au trecut multe milenii de când, în Eden, protopărinții noștri Adam și Eva s-au lăsat ispitiți de diavolul, gustând din fructul interzis (cf. Fac. 3, 6). Urmându-și propria voință, ei pierd comuniunea cu Dumnezeu și harul luminii sfințitoare. Ca urmare, întunericul învăluie sufletele lor și sunt alungați din Rai. Sfântul Macarie Egipteanul zice: „Când omul a călcat porunca, diavolul a acoperit tot sufletul cu un văl întunecos. Dar când a venit harul, tot vălul a fost dat la o parte”.
În întunericul și în umbra morții, se ivește „Răsăritul cel de Sus” (cf. Lc. 1, 78-79). Pământul este readus la frumusețea de la început și omul este ridicat la demnitatea de fiu al Tatălui ceresc. Întrupându-Se în istoria umană, Cuvântul lui Dumnezeu revarsă lumina Sa asupra lumii cuprinse de păcat. Astfel, omenirea poate să-L vadă și să-L cunoască pe Creatorul ei. Din acest motiv, noi cântăm Troparul sărbătorii: „Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoștinței...”.
Dreptmăritori creştini,
Nașterea Fiului lui Dumnezeu pe pământ este văzută de prooroci ca un nou Răsărit. Este văzută ca și cum Cineva ar aprinde din nou Lumina asupra lumii aflate în întunericul păcatului, pentru ca lumea să-L vadă și să-L cunoască pe Dumnezeu. În peștera din Betleem, a răsărit „Soarele dreptății” (Mal. 3, 20), s-a aprins Lumina divină asupra neamului omenesc. Această Lumină se va extinde în timp și în spațiu, ea fiind Însuși Mântuitorul nostru Iisus Hristos, „Lumina cea adevărată Care, venind în lume, luminează pe tot omul” (In. 1, 9). Sfântul Atanasie cel Mare ne spune că Fiul lui Dumnezeu a luat trup „ca să lucreze și în om și să Se arate pe Sine pretutindeni, nelăsând nimic gol de dumnezeirea și de cunoașterea Sa”. Într-adevăr, de la Lumina răsărită în noaptea sfântă, la Betleem, lumina lui Hristos va lumina, treptat, întreaga lume.
Auzind cântându-se: „răsărit-a lumii lumina cunoștinței”, este posibil ca gândul unora să meargă la cunoașterea științifică, adică la cunoașterea lumii materiale, care poate fi observată și supusă experienței. Deși această cunoaștere are consecințe benefice în multe domenii ale vieții, totuși, sufletele noastre nu găsesc odihna și pacea. În pofida progresului material, se înmulțesc sinuciderile, depresiile, divorțurile și arsenalul militar care a produs ucideri în masă, cum s-a întâmplat în cele două războaie mondiale. Mai putem vorbi de cunoașterea filozofică și de cea politică, acestea sugerând sisteme de gândire sau de organizare comunitară. Oricum, nu reușesc să propună în istoria lumii un sistem de valori universal acceptate și nu pot asigura pacea omenirii sau împlinirea personală. Ba, uneori, astfel de modele propuse au adus dezastre, dacă ne gândim la eșecurile omenirii înregistrate prin ideologiile fasciste și comuniste.
Așadar, constatăm cu durere că omenirea de astăzi, cu toate culmile de cunoaștere și de civilizație pe care le-a atins, nu posedă o lumină a cunoştinţei care să lumineze omul și societatea și să le aducă împlinirea. Aceasta o dă Fiul lui Dumnezeu Care ne-a învățat că Dumnezeu este Creatorul lumii, Tatăl nostru și Cauza cauzelor. Numai prin El toate se explică și toate capătă sens. Numai El poate potoli setea noastră după infinit și poate garanta rânduiala morală din lume. Fără El se instaurează haosul, dezordinea și moartea spirituală. Mântuitorul nostru ne dă lumina cunoştinţei, fiind Dumnezeu adevărat, și ne dă „învățătura atât de înțeleaptă și desăvârșită”, cum zice Eusebiu al Cezareei. Umplând firea noastră umană cu lumina harului dumnezeiesc, ne îmbrăcăm cu omul cel nou „care se înnoiește spre deplină cunoștință” (Colos. 3, 10) și ajungem „să cunoaștem pe Cel Ce ne-a chemat prin slava Sa și prin puterea Sa” (II Pt. 1, 3).
Nașterea Pruncului divin ne demonstrează că cerul nu este gol, că pământul are un țel și că omul nu este o ființă neputincioasă, un rob supus legilor materiei inerte. Din acel moment epocal, lumea întreagă se regenerează, totul capătă un sens, fiecare element al creației își regăsește locul său. Mântuitorul spune: „Eu, Lumină am venit în lume, pentru ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână în întuneric” (In. 12, 46). Răsărind ca un soare în cetatea lui David, Iisus transmite oamenilor lumina cunoştinţei. El, de aceea, S-a întrupat, pentru ca „prin intrarea în împărăția morții și prin arătarea luminii în lumea întunericului, să piară pentru totdeauna ceea ce nu-i lumină și nu-i viață”, precum afirmă Sfântul Grigorie de Nyssa.
Cuvântul divin creator a coborât în lume ca izvor de viață, pentru mântuirea oamenilor, dar și ca lumină a cunoştinţei ce spulberă întunericul din lumea creată și dezvăluie o altă viziune asupra acesteia. Cel ce Îl acceptă și își trăiește viața la lumina Lui devine fiu al lui Dumnezeu, devine părtaș darurilor Sale și vieții dumnezeiești. Cel ce Îl refuză rămâne în întunericul necunoașterii lui Dumnezeu, al întrebărilor fără răspuns și al propriului egoism. Hristos ne descoperă iubirea Tatălui și arată fiecărui om care este calea ce duce la Tatăl Său, pe Care cunoscându-L primim îndurarea Sa paternă. Înțelegem, deci, că „prin Hristos și împreună cu El, noi cunoaștem pe Tatăl, iar cunoașterea aceasta este însoțită, în chip necesar, de miluirea noastră”, precum ne încredințează Sfântul Chiril al Alexandriei.
Iubiţi credincioşi,
Din cauza păcatului care infestează pământul și a răului care se răspândește ca un virus mortal, mulți oameni stau departe de Hristos. Întunericul coboară asupra lor încât mințile li se întunecă, inimile li se împietresc și, cu ușurință, cad pradă pasiunilor dezordonate. Din acest motiv, ei nu reușesc „să aibă bogăția deplinei înțelegeri pentru cunoașterea tainei lui Dumnezeu-Tatăl și a lui Hristos” (Colos. 2, 2). A-L cunoaște pe Dumnezeu înseamnă a-I recunoaște înțelepciunea și priceperea. Este bine să știm că orice zonă de viață nesupusă lui Dumnezeu poate avea consecințe negative și orice domeniu al vieții care nu este supus înțelepciunii și conducerii Sale va ajunge, în cele din urmă, să fie o sursă de mare frustrare și durere. Sfântul Paisie Aghioritul ne avertizează că „cel ce nu Îl are pe Dumnezeu este chinuit înăuntrul său”.
Într-o lume întunecată de boală, suferință și moarte, avidă după putere, avere și plăcere, indiferentă la valorile creștine, sărbătoarea Crăciunului vine, și în acest an, ca o lumină ce răsare în întuneric. Este semnul prin care înțelegi că Dumnezeu nu a părăsit poporul Său, ci rămâne alături de el (cf. Is. 49, 15). Dacă Îi permiți să te cârmuiască, El dă o bună direcție vieții tale „și îți va netezi toate cărările tale” (Pilde 3, 6). Posedând lumina cunoştinţei adusă în lume de Mântuitorul nostru, noi devenim conștienți de necesitatea de a mărturisi credința noastră prin fapte zilnice, de a sluji reconcilierea între oameni și de a-i ajuta pe alții să găsească adevăratul drum al mântuirii. Acestea să le facem în anul 2023, pe care eu doresc să-l petreceți, cu toții, sănătoși și bucuroși!
Al vostru către Hristos-Domnul rugător,
† IRINEU
Arhiepiscop al Alba Iuliei
