În perioada 20-25 septembrie 2022, la Schitul „Sfântul Ioan Evanghelistul” din Găbud, s-a derulat tabăra intitulată „Școala de fotografie”, organizată de Mănăstirea Oașa, în colaborare cu Arhiepiscopia Alba Iuliei. Activitatea a unit 12 tineri pasionați și inițiați, selectați în urma unui portofoliu de lucrări, veniți atât de pe plaiurile naționale, cât și de peste hotare. Traineri în ale meșteșugului fotografic le-au fost Oliver Merce, Florin Șipoș și Horea Preja, sub împreunatrăire duhovnicească și profesională a părintelui Pantelimon Șușnea.
„Ziua bună se cunoaște cu Liturghia”. Încă de la ora 6.00, biserica surâdea de glasurile tinerelor suflete care cântau la strană, școala desfășurându-se concomitent cu „Tabăra de Toamnă”. Participanții au fost repartizați în funcție de tema individuală a fotoreportajului, unii ajungând în sat, într-un cadru familial sau etnic, alții rămânând la mănăstire și documentând activitățile gospodărești, fiind în strânsă legătură cu obștea și studenții Taberei de Toamnă, iar alții aventurându-se până în Ocna Mureș pentru căutarea unor spații publice citadine sau industriale. Astfel, până spre seară, tinerii se aflau în misiunea căutării și captării cadrului desăvârșit. Sau cel puțin asta credeau ei până la feedback-ul de cu seară.
Atelierul de iconografie al mănăstirii a servit ca locaș de studiu pe tot parcursul taberei. Tinerii se strângeau seara, după apus, căci știm cu toții că la apus se fac poze în contre-jour, să-și împărtășească ideile și experiența din ziua respectivă. Întâlnirea începea cu o prezentare și analiză a unor proiecte lucrate și explicate de traineri, care serveau atât ca model de fotografie de stradă sau documentară, cât și ca motiv de privire prin geam a plenitudinii de ochi curioși care, în ciuda invitației, nu se încumetau să dea șnur impulsului de a năvăli în atelier alături de profesioniști.
Tinerii entuziaști au avut prilejul de a suprapune valorilor creștine ortodoxe cele artistice și de a le aduce și pe acestea, cu ajutorul oblăduirii contextului în care au fost prezenți, la rang de autenticitate și adevăr. A fost o provocare pentru toată lumea, iar din câte veți putea observa în materialul vizual adăugat, o provocare reușită.
Recunoscători și nerăbdători ai următoarei ediții, iată ce spun acești tineri: „Prima tabără foto la care am luat parte a fost o încântare într-un mediu ofertant vizual, dar mai ales spiritual. Tema pe care am urmărit-o timp de patru zile a fost rugăciunea. Da, rugăciunea se poate exprima și ea fotografic. Mulțumesc trainerilor pentru ghidajul oferit și introducerea în lumea subtilităților compunerii unei serii fotografice cu impact. Am plecat îmbogățită și am primit inspirație de la fiecare participant. Să petrecem fiecare zi intr-o stare de tabără!” (Nadia);
„Angrenarea în programul liturgic al schitului a consimțit valoarea dată acestui proiect, care are deja consistență și câțiva ani buni în urmă. Am avut trei traineri pe cinste, cu umor și profesionalism, ce ne-au ghidat în proiectele foto abordate, inspirându-ți efectiv drag de fotografie” (Ioan);
„Am venit în tabăra de fotografie fără o așteptare concretă, ci cu dorința de a-mi îmbogăți cunoștințele, de a căpăta experiențe care îmi sunt de folos, de a cunoaște perspective diferite din partea oamenilor. [...] Cred că fiecare dintre noi s-a apropiat mai mult de o anumită latură a lui și am înțeles anumite aspecte despre fotografie și fotoreportaj. [...] Am petrecut acele zile prin sat, luându-l la pas, cunoscând oameni și învățând cum să comunicăm, cum să ne comportăm și să nu invadăm. Am fost primiți de oameni într-un mod plăcut, în gospodăriile lor, am fost invitați la masă, ne-au acceptat. Asta ne-a permis să stabilim între noi o legătură și ne-a oferit o înțelegere mai aproape de viețile lor. Traiul vieții de la sat, mai ales un sat mic, tinde să fie greu. În schimb, aici se formează oameni puternici care își duc zilele așa cum le sunt date. Mă bucur că am avut șansa să îi cunosc și apreciez că am fost primită cu căldură” (Andreea);
„Cam acesta este rezultatul celor cinci zile de practică în cadrul taberei foto de la Schitul «Sfântul Ioan Evanghelistul». Pentru mine a fost o experiență fantastică. Un nou stil de fotografie (fotografia de stradă și documentar), derulat sub îndrumarea trainerilor. O ieșire din zona de confort, o provocare datorită subiectului ales, o avalanșă de informații, fotografie pe teren, analiză de portofoliu, prezentări și feedback, iar ca bonus... oameni frumoși, câțiva prieteni noi și multe amintiri plăcute” (Gino);
„Între două cadre, între două declanșări, am învățat ce e rugăciunea, pacea, libertatea. Tabăra foto de la Găbud, înainte de a fi despre fotografie, a fost despre viață, oameni, prietenie. Despre descoperirea unei libertăți plină de așa numitele lipsuri, despre bucurie în sărăcie, despre zâmbet acolo unde noi toți suntem obișnuiți să compătimim. [...] Cu Arghiluță și Nicușor, care dormeau pe o saltea într-o debara între dealuri, la stână, cu Alexandru de 12 ani, cel mai mare dintre cei șapte frați, cu Teodor de șase ani, cel care era doar un zâmbet și ne împărțea struguri, cu Roxana de 13 ani, care nu mai avea mamă, dar era una pentru copiii de pe deal; cu acești copii am învățat despre bucurie si dăruire! Sub îndrumarea celor trei profesori și a părintelui Pantelimon, noi, cei 12 cursanți, am reușit să surprindem viața într-o fugă după cadrul perfect. Cu zâmbetul pe buze, obosiți dar totuși entuziasmați, ne întâlneam seara târziu pentru a ne împărtăși fotografiile și poveștile de peste zi. Am învățat ca între prieteni ce înseamnă fotoreportajul și respectul față de subiect” (Maria).
