În data de 17 noiembrie a.c., Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Irineu, înconjurat de un numeros sobor de arhierei, preoți și diaconi, a săvârșit slujba înmormântării maicii Stavrofore Ierusalima Ghibu, la Mănăstirea „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” de la Râmeț.
Luni, 17 noiembrie 2025, în prima săptămână a Postului Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, Înaltpreafințitul Părinte Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei, a fost prezent la Mănăstirea „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” de la Râmeț, protopopiatul Aiud. Întâistătătorul Eparhiei noastre, înconjurat de un numeros sobor de arhierei, preoți și diaconi, a oficiat slujba înmormântării maicii Stavrofore Ierusalima Ghibu, proinstareță a străvechiului așezământ monahal de pe Valea Râmețului, stareță a Mănăstirii în perioada 1972-2014. Din soborul ierarhilor au mai făcut parte Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Ortodox Român al Maramureșului și Sătmarului, Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, Preasfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, și Preasfințitul Părinte Daniil Stoenescu.
În cadrul ceremoniei, Preasfințitul Părinte Episcop Andrei a dat citire mesajului Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, transmis cu prilejul trecerii în veșnicie a maicii Stavrofore Ierusalima Ghibu. Apoi, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Irineu a rostit un vibrant cuvânt de învățătură în care a reliefat viețuirea duhovnicească aleasă a Stavroforei Ierusalima. Adresându-se celor prezenți, Ierarhul nostru a spus: „Maica Ierusalima n-a murit, ci doarme. Ea lasă în urmă lumina exemplului ei edificator și roada efortului ei încordat pentru tot ce era bun, frumos și durabil. Ea a fost și rămâne o personalitate de talie superlativă a monahismului ortodox din Transilvania. Plecându-ne acum, cuviincios, frunțile în fața sicriului ei, Îl rugăm pe Milostivul Dumnezeu să-i ierte maicii Ierusalima tot ce a greșit ca un om în această viață pământească și să așeze sufletul ei nobil în ceata sfinților”.
La finalul slujbei, soborul sfințiților slujitori a plecat în procesiune spre locul unde a fost așezat trupul neînsuflețit al Stavroforei Ierusalima Ghibu, spre nădejdea învierii și a vieții celei veșnice. Maica proinstareță Ierusalima Ghibu a fost înmormântată în cimitirul din incinta așezământului monahal, în vecinătatea mormântului Sfântului Cuvios Dometie cel Milostiv de la Râmeț. La slujba înmormântării Stavroforei Ierusalima Ghibu au luat parte obștea Mănăstirii Râmeț, un număr impresionant de preoți și credincioși din Eparhia Alba Iuliei și din împrejurimi, precum și numeroși monahi și monahii din toată Transilvania. De asemenea, la slujba înmormântării au participat oficialități județene și locale, dintre care amintim pe domnul Ion Dumitrel, Președintele Consiliului Județean Alba, și pe domnul Vasile Raica, Primarul Comunei Râmeț.
Stavrofora Apolinaria Barb, stareța Mănăstirii Râmeț, a subliniat virtuțile care au împodobit personalitatea Stavroforei Ierusalima Ghibu: „Am cunoscut-o pe maica Ierusalima în anul 1969, perioadă în care Mănăstirea nu primise încă aprobarea de a funcționa în regim de mănăstire. Multe au fost încercările, strădania și osteneala maicii Ierusalima și ale Sfântului nostru Cuvios Dometie cel Milostiv. A fost o mare personalitate, cu o puternică credință, evlavie și foarte riguroasă în a menține rânduiala călugărească. Nu cruța pe nimeni când era vorba să apere și să arate ce înseamnă monahismul. Îi purtăm, cu multă recunoștință în suflet, amintirea și Îi mulțumim Bunului Dumnezeu, Maicii Domnului, precum și Sfântului nostru Părinte Dometie și, apoi, sfinției sale, că a avut răbdare să ne formeze în a fi statornice și a continua activitatea în Mănăstirea Râmeț”.
Stavrofora Ierusalima Ghibu s-a născut la data de 23 noiembrie 1936, în localitatea Pianu de Sus, județul Alba. Și-a exprimat dorința de a îmbrățișa viața monahală încă din anii adolescenței, nevoindu-se, în perioada 1952-1956, la Mănăstirile Afteia (județul Alba), Rătești și Barbu (județul Buzău). În data de 21 iulie 1956, la îndemnul Sfântului Cuvios Dometie cel Milostiv, s-a stabilit la Mănăstirea Râmeț, fiind tunsă în monahism în 2 iulie 1957. Timp de 42 de ani, în perioada 1972-2014, a fost stareța așezământului monahal. Sub atenta coordonare și povățuire a Sfântului Cuvios Dometie, monahia Ierusalima a ținut aprinsă flacăra credinței în vremuri potrivnice, contribuind la propășirea cultural-spirituală și administrativ-gospodărească a Mănăstirii Râmeț. În dimineața zilei de 15 noiembrie 2025, în urma unei îndelungate suferințe, Stavrofora Ierusalima Ghibu a trecut la cele veșnice.
